Acţiunea terapeutică a muzicii

Pe lângă funcţiunile sale cultice, muzica îşi dovedeşte şi acţiunea sa terapeutică. În Cartea I Regi îl vedem pe regele Saul chinuit de duhul rău cu dureri de cap cumplite (I Regi XVI, 14-23). Singurul remediu a fost chemarea păstorului David ce cânta măiestrit la harpă şi astfel putea alina durerile regelui posedat. Deşi David era păstor observăm că instrumentul său era harpa şi nu fluierul păstoresc, asemănându-se în felul acesta cu tracul Orfeu. Acest lucru a avut consecinţe mai târziu când David devenind rege şi prooroc a alcătuit nemuritorii psalmi, cântări acompaniate la harpă şi alte instrumente (trâmbiţe, psalterion, alăută, chimvale, tobe) în funcţie de împrejurări. În Cartea II Regi David îi învinge pe filistenii canaaniţi şi readuce chivotul Legii furat de aceştia (II Regi XI, 15). Bucuria victoriei a fost manifestată în cântece şi dans.