Influenta personalitatii asupra comportamentului

Conceptul de personalitate este oarecum unul controversat, fapt ce se datoreaza multitudinii de interpretari care-i sunt atribuite. In cazul de fata vom trata personalitatea ca ‘un set relativ de caracteristici psihologice care influenteaza modul in care individul interactioneaza cu mediul sau’(G.Johns Comportament Organizational). Personalitatea unui individ sintetizeaza felul sau de a fi, de a interactiona cu lumea. Un exemplu concludent in sustinerea acestei idei este diferenta stilurilor personale ale celor din jurul nostru comandanti ,subordonati ,parinti etc. Ea se reflecta in modul distinct in care oamenii reactioneaza la oameni ,situatii si probleme .
Personalitatea consista intr-un numar de dimensiuni si trasaturi care sunt determinate complex de catre:
- Predispozitia genetica ;
- Trecutul pe termen lung al persoanei;
Personalitatea are un caracter relativ stabil ,relativitatea acesteia decurge din aceea ca pot aparea anumite schimbari structurale generate de experienta de invatare adulta.
Fiind un concept care nu tine de partea concreta a lucrurilor , au aparut dificultati in masurarea acesteia si implicit in efectuarea unor cercetari. Progresele din domeniul tehnic au starnit interesul pentru aceasta parte a cercetarii stiintifice si importanta acesteia creste continuu managerii de varf fiind preocupati de stabilirea unor noi ideologii ce au la baza studii referitoare la personalitatea umana.
Aplicatii ale acestor studii : stabilirea unor strategii de promovare pentru organizatiile prestatoare de servicii,preocupare pentru etica si integritate ca si interesul contemporan pentru munca in echipa si cooperare;
Sunt necesare cateva cuvinte de precautie referitoare la personalitate. Mai intai ,cu toate ca folosimadesea etichetari ca vanitos ,petru a descrie oamenii,va trebui sa ne reamintim intotdeauna ca oamenii au o diversitate de caracteristici de personalitate.Clasificarea excesiva a oamenilor nu ne ajuta sa apreciem potentialul lor unic de a contribui la succesul unei organizatii.In al doilea rand, anumite caracteristici de personalitate sunt utile in anumite situati organizationale. Nu exista o cea mai buna personalitate si managerii ar trebuii sa invete sa aprecieze avantajele diversitatii angajatilor. Un concept cheie aici este acela de adecvare ,punand persoana potrivita sa faca munca potrivita si expunandangajati diferiti unor stiluri manageriale diferite. In final ,avem adesea tendinta de a exagera impactul personalitatii aupra comportamentul organizational.Personalitea va avea cel mai mare efect in situatii’slabe’. Acestea sunt situatiile cu roluri definite lejer,putine reglementari si contexte de sanctionare si consolidare slabe.Ca exemplu ,ganditi-va la o organizatie locala nou formata pe baza de voluntariat. In situatiile ‘tari’cu roluri mai bine definite,reguli si conteextualitati ,personalitatea tinde sa aiba un impact mic. Ca exemplu ,operatiuni militare obisnuite .
De-a lungul anilor au aparut o multime de concepte care descriu personalitatea umana. In urma cercetarilor sa ajuns la concluzia ca personalitatea are cinci dimensiuni general valabile:extraversiunea , stabilitatea emotionala , gradul de agreare constiinciozitatea , deschiderea la nou. Aceste dimensiuni sunt relativ independente si tind sa se mentina in diverse medii culturale. Astfel ,oamenii aprtinand unor culturi diverse folosesc cu totii aceste dimnsiuni atunci cand descriu personalitatile prietenilor si cunostintelor.
In general trasaturi precum extraversiunea , stabilitatea emotionala , gradul de agreare conduc la o functionare pe post mai buna. In acest sens s-a sustinut ca pentru manageri si personalul de vanzari este importanta o extraversiune mare si ca , pentru toate ocupatiile ,constiinciozitatea usureaza performanta.In acelasi timp constiinciozitatea este un antidot important in cazul comportamentelor contraproductive , cum ar fi furtul ,absenteismul si problemele disciplinare.un studiu a aratat ca o constiinciozitate deosebita si extraversiunea au contribuit mai mult la performanta manageriala pentru conducatorii care au mai multa autonomie.
Cu o relevanta speciala pentru comportamentul organizational sunt urmatoarele caracteristici specifice de personalitate: locul controlul ,automonitorizarea si autostima.
Locul controlului.un set de convingeri referitoare la faptul daca controlul comportamentului cuiva este realizat in principal de catre fortele exterioare sau interioare. Aceasta variabila se refera la convingerile indivizilor despre localizarea factorilor care controleaza comportamentul . La un capat al axei se afla internistii cei care cred ca sansa de a-si controla comportamentul se afla in ei insisi .La celalalt capat se afla externistii ,care cred ca fortele externe le determina comportamentul . Nu este nici o surpriza sa aflamca in contradictie cu internistii ,externistii vad lumea ca fiind imprevizibila ,un loc al norocului in care sansa , soarta si cei puternici le controleaza destinul.Internistii tind sa vada lefgaturi puternice intre intre efortul pe care il depun si nivelul de performanta pe care il ating.In plus ei percep intr-o mai mare masura decat decat externistiifaptul ca organizatia nu va lasa neobservata performanta inalta si o va recompensa.Deoarece internistii cred ca recompensele pe care le vor primi vor fi influentate de comportamntul lor legat de munca ,ei vor fi mult mai probabil atenti lainformatia care ii va face capebili sa lucreze mai bine si o vor fructifica. Evident ,deoarece se percepca fiind capabili sa controleze ceea ce li se intampla , oamenii care cred in controlul intern sunt mai satisfacuti de munca lor ,castiga mai multi bani si ajung in pozitii mai inalte in organizatii . In plus , se pare ca ei sunt mai putin stresati ,suporta mai bine stresul si se angajeaza in planificarti mult mai ingrijite ale carierei.

Influenta scolii si a familiei asupra succesului scolar

1. Educaţia copilului în familie

Copilăria reprezintă cea mai bună perioadă a vieţii pentru educaţie, pentru formarea şi instruirea caracterului psiho-social.

Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care trăieşte, aşa încât primele noţiuni educative le primeşte în familie, apoi în colectivitatea preşcolară, pentru ca şcoala să consolideze şi să modeleze tot ceea ce a acumulat copilul înainte şi să adauge, printr-un amplu sistem educativ, ultimele şi cele mai delicate carate la făurirea unei educaţii desăvârşite.

Procesul de instrucţie educativă – educaţia – urmăreşte să dezvolte armonios predispoziţiile latente ale copilului, astfel încât el să poată deveni, cu timpul, un adult cu deplină libertate interioară, dar şi cu conştiinţa responsabilităţii sale. Educaţia îi favorizează o adaptare mai uşoară la mediul social ambiant şi-i indică drumul către cele mai înalte îndatoriri ale omului către societate.

Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă şi caldă afecţiune pentru copil şi în concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-l solicita prea de timpuriu cu lucruri ce nu sunt pe măsura forţelor sale, oferindu-i şi cerându-i numai ce nu-i depăşeşte capacitatea de înţelegere.

Primele noţiuni educative pe care copilul le primeşte sunt cele din familie. Familia constituie una din verigile sociale cele mai vechi şi mai stabile în care se conturează şi se formează caracterele; în familie se dezvoltă spiritul de afirmare a idealurilor tânărului, dorinţa sa de participare la viaţa socială, culturală şi politică a ţării sale. În familie se formează primele deprinderi de viaţă sănătoasă ale copilului, de conduită igienică individuală şi colectivă şi de altruism, componente majore ale moralei elementare a indivizilor societăţii, constituind bagajul educativ al „celor 7 ani de acasă”.

Dacă toate aceste deprinderi nu s-au format în anii petrecuţi în familie va fi greu mai apoi, în şcoală sau şi mai târziu la vârsta de adult să se întreprindă ceva în acest sens, cu atât mai mult cu cât, dacă s-au format unele obiceiuri greşite sau trăsături negative de caracter, vor putea fi corectate cu mare greutate.

Atât părinţii cât şi educatorii în timpul procesului de învăţământ trebuie să intervină în numeroase situaţii pentru a corecta comportamentul copilului, dar trebuie să o facă cu blândeţe, pentru că altfel poate duce la efecte contrare pentru echilibrul copilului şi pentru conturarea personalităţii sale. Actele de injustiţie ce i se fac de către cei din jur sunt greu tolerate. Prin structura lor copii sunt naivi, sinceri şi cinstiţi şi este păcat să le alterăm aceste gingaşe trăsături morale prin intervenţii brutale – bătaia fiind exclusă din rândul metodelor educative – sau prin atitudini nesincere, meschine.

Rolul de părinte este greu şi pretinde cunoştinţe teoretice şi practice de pedagogie, psihologie şi medicină; pretinde bunăvoinţa acestora de a învăţa continuu de la şi din viaţă, de a gândi, şi mai ales de a înfrunta situaţii imprevizibile şi pe care trebuie să le rezolve cu înţelepciune şi cu discernământ. Problemele pe care copii le ridică în faţa părinţilor sunt adesea rezultatul unor preocupări sau frământări individuale şi la care aşteaptă un răspuns sau o soluţionare din partea părinţilor. Şi în aceste cazuri părintele trebuie cu răbdare, ascultându-l pe copil şi nu considerând „tabu” unele din problemele cel preocupă, să încerce să găsească cea mai simplă şi eficientă cale de rezolvare; la nevoie, cu abilitate poate temporiza un răspuns clar, timp suficient pentru a consulta semenii cu mai multă experienţă psiho-pedagogică.

Odată copilul ajuns la vârsta preşcolară, familia împarte într-o bună măsură sarcina educării lui cu dascălii şi pedagogii din şcoală; cei din urmă vor fi chemaţi să şlefuiască ceea ce a realizat familia, să completeze golurile din procesul instructiv-educativ care au scăpat până la această vârstă şi să-l ajute pe copil în înţelegerea şi lămurirea unor probleme aşa-zis „delicate”, cum sunt cele legate de sentimentul de dragoste, de viaţa sexuală etc. .

2. Educaţia copilului în şcoală

Şcoala constituie pentru copil a doua mare etapă a făuririi educaţiei sale. După cei „7 ani de acasă”, şcoala reprezintă factorul care facilitează sarcinile educative ale părinţilor.

Transferând o parte din sarcinile educative şcolii familia interpretează uneori greşit acest transfer de responsabilităţi educative, lăsând întreaga educaţie a copilului în sarcina factorilor educaţionali din şcoală, deşi este lesne de înţeles că menirea şcolii este de a completa doar educaţia din familie şi nu de a i se substitui acesteia din urmă. Dacă în familie educaţia copiilor depinde de gradul de educaţie al părinţilor în şcoală depinde de calitatea şi competenţa personalului didactic. Copilul este acum capabil să recepteze şi să asimileze ceea ce i se explică, în special de către persoane în care are deplină încredere de la o autoritate în materie de educaţie. Educaţia dată în şcoală se dovedeşte a fi o muncă irosită şi eficace dacă familia este ostilă, indiferentă sau incapabilă să continue acasă eforturile educative făcute de dascăli în şcoală. În concepţia modernă de educaţie a copiilor nu se mai poate face o demarcare netă între îndatoririle şcolii şi cele părinteşti. Pentru a da roadele aşteptate şcoala are nevoie de sprijinul conştient şi colaborarea familie; familia aşteaptă însă de la şcoală completarea educaţiei de acasă, după norme şi metode psiho-pedagogice riguros concepute şi aplicate.

3. Familia şi şcoala, factori esenţiali în educaţia copilului

Tulburarea dezvoltării intelectuale, delicvenţa şi alte manifestări ale inadaptabilităţii sociale ale adultului îşi au originea, de cele mai multe ori în anii copilăriei, când copilul se afla sub tutela familiei şi a şcolii. Aceasta denotă că nici unii nici alţii nu şi-au făcut pe deplin datoria ce le revenea în educaţia copilului.

Deşi sunt binecunoscute aceste precepte în masa de părinţi, legătura permanentă, indisolubilă şi organizată care ar trebui să existe între familie şi şcoală rămâne nesatisfăcătoare şi se rezumă în general la contacte sporadice între părinţi şi diriginţi. De multe ori părinţii nu cunosc cu exactitate situaţia şcolară a copiilor lor, îndeplinind rolul de „spectatori indiferenţi” la evoluţia nesatisfăcătoare a propriilor lor copii. Orice sistem de educaţia, oricât ar fi el de bine întocmit, rămâne neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau opoziţia părinţilor. Autoritatea părinţilor şi a şcolii reprezintă o indispensabilă garanţie împotriva a numeroase plăgi sociale care ar putea afecta educaţia şi sănătatea copiilor: stresul, delicvenţa juvenilă, insuccesele şcolare.

Îmbinarea eforturilor educative din familie şi din şcoală este nu numai recomandabilă şi chiar obligatorie, pentru că de multe ori, pe măsură ce copii evoluează, părinţii au de înfruntat mereu alte şi alte probleme, multe din ele inedite, iar şcoala are acumulată multă experienţă în soluţionarea unor probleme care se ivesc la o categorie de vârstă şi care se repetă la generaţiile următoare. Factorii educaţionali din şcoală pot astfel să dea un ajutor preţios părinţilor în înţelegerea problemelor copiilor şi copilăriei şi în soluţionarea lor favorabilă, prin întâlniri periodice sau ocazionale între părinţi şi profesori. Din nefericire la aceste întâlniri lipsesc de regulă tocmai cei care au cea mai mare nevoie de experienţa pedagogică a cadrelor didactice.

A devenit evident faptul că acţiunea izolată a familiei sau numai a şcolii nu poate rezolve în mod satisfăcător problema educaţiei copilului; familia, şcoala şi societatea în ansamblul ei sunt capabile împreună să desăvârşească ceea ce nu reuşeşte să realizeze fiecare în parte.

Creşterea şi educarea copilului „este o artă” susceptibilă de perfecţionare prin acumularea continuă de experienţă de către cei ce o făuresc. Nu există scheme aplicabile în educaţia copiilor pentru că fiecare reprezintă o individualitate, cu particularităţi de care trebuie ţinut cont în permanenţă în procesul de educaţie. Ceea ce este valabil şi practicabil la un copil sau la o categorie restrânsă de copii, poate fi ineficient sau poate chiar contraindicat la alţii.

Schimbarile Climatice si Influenta Lor Asupra Mediului

Omul a intervenit în tulburarea unui echilibru delicat ce a generat schimbările climatice la masă planetară afectând deopotrivă,om şi natură.Protecţia mediului ambiental constituie o problemă majoră a societăţii contemporane.A cunoaşte modalităţile în care activitatea umană influenţează ecosistemele naturale,este de strictă actualitate,fapt impus îndeosebi de implicaţiile nefaste ale deteriorării mediului asupra calităţii vieţii oamenilor. Traim intr-o lume interdependenta si nu putem pretinde ,ca faptele noastre nu au impact asupra celorlalti,asupra a toate cate sunt.Cunoscând vom putea combate !
Schimbarea climei este o problema globala si totusi fiecare dintre noi are puterera de a face o diferenta. Chiar micile schimbari ale comportamentului nostru zilnic pot preveni emisiile de gaze cu efect de sera fara a afecta calitatea vieţii noastre. De fapt facand astfel,chiar economisim bani. Noi putem controla schimbarile climatice si putem promite sa devenim cetateni responsabili reducand emisiile de bioxid de carbon prin mici schimbari in comportamentul nostru de zi cu zi.
Schimbarea climatică e la uşa. Îi resimţim toţi din ce în ce mai mult efectele. Furtunile şi inundaţiile sunt din ce in ce mai frecvente, iarna este mai caldă, este mai puţină zăpadă şi mai multă ploaie. Primăvara, apariţia florilor şi întoarcerea pasărilor migratoare se face mai devreme.
Aceste semne arată accelerarea schimbării climatice, care se cheamă de asemenea încălzire globală planetară.
Dacă nu facem nimic, punem planeta noastră în pericol şi riscăm să pierdem ce ar trebui sa meargă de la sine. Schimbarea climatului antropogen este una dintre cele mai grave provocări ale mediului cu care se confruntă omenirea în prezent. Climatul global se modifică deja şi conform Tabloului Internaţional de Modificare a Climei a ONU, curentul de încălzire care a fost observat de-a lungul ultimilor 50 de ani se datorează în mare măsură activităţii umane. Creşterea temperaturii medii pe glob poate afecta nivelul precipitaţiilor şi direcţia vânturilor, poate schimba zonele climaterice şi poate duce la creşterea nivelului oceanelor. Schimbările de o asemenea amploare ar putea avea un efect devastator asupra ecosistemelor naturale, precum şi asupra societăţii umane. Consumul de substanţe chimice a crescut exponenţial în ultimii 50 de ani, iar acestea fac în prezent parte integrantă din toate tipurile de produse şi procese de producţie. Substanţele chimice se răspândesc la distanţe mari, atât ca urmare a comerţului cu mărfuri, cât şi datorită vânturilor şi curenţilor oceanici.

Efectele alimentatiei asupra mintii

Efectele alimentatiei asupra mintii au fost studiate inca de acum multe mii de ani, de filosofii din Orient. De exemplu, in Bhagavad Gita alimentele se clasifica in 3 feluri:

• alimente pure (”sattvic”) - fructe, vegetale, care calmeaza si linistesc mintea, crescand claritatea acesteia; recomandate in special pentru starile de meditatie si de crestere spirituala

• alimente stimulante (”rajasic”) - condimente, carne, oua - creeaza pasiune animala si cauzeaza o stare a mintii agitata, nesatisfacatoare, contribuind la tulburari nervoase si la izbucniri emotionale

• alimente impure (”tamasic”) - alimente procesate, conservate, mucegaite, care scad capacitatea de gandire, amortesc simturile si contribuie la suferinta mentala cronica, accelereaza procesul de imbatranire si cauzeaza moarte prematura.

J. I. Rodale in cartea Dieta si razboiul a facut o corelatie intre tarile care au tendinta catre razboi si cele care au tendinta catre pace pe baza caracteristicilor dietei acestor popoare si a concluzionat ca, atitudinea mai apropiata de razboi si agresiune este specifica populatiilor mari consumatoare de zahar, carne si amidon.

Astfel, de-a lungul istoriei, nomazii mancatori de carne sunt cei care au facut razboaiele impotriva triburilor de agricultori si pastori, care erau populatii pasnice.

Factori in asigurarea sanatatii la nivel fizic, mental si emotional

• sa ne asiguram o stare mentala si emotionala echilibrata

• sa ne asiguram o alimentatie sanatoasa

• suplimentele nutritive, alimentele preparate termic, produsele din carne, conservele si semi-preparatele, zaharul alb, uleiurile rafinate, sarea, trebuie eliminate din dieta noastra, ele fiind in cea mai mare parte consumatori de nutrienti, si nu furnizori

• orice substanta toxica introdusa in corp va actiona in sensul dereglarii echilibrului emotional si mental, intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-o perioada de timp mai scurta sau mai lunga, conducand la depresii si stari de nervozitate, afectand sistemul nervos

• sa preparam mancarea intr-o stare armonioasa

• sa servim mancarea intr-un mediu armonios, intr-o dispozitie calma si relaxata, numai atunci cand apare senzatia de foame. Nu este indicat sub nici o forma sa consumam alimente ca substitut pentru dereglarile noastre emotionale sau mentale, pentru stimulare, sau ca mijloc de a scapa de probleme si, nici dupa anumite retete general valabile.

Tinand cont de observatiile de mai sus, putem spune ca dieta optima se compune din alimente naturale, nepreparate, nesupuse niciunui proces termic sau chimic si pregatita si servita intr-un mediu armonios, cu o vibratie curata, atunci cand simtim senzatia de foame.

Daca fiecare dintre noi ne-am asculta mai mult corpul si mai putin de sfaturile atator specialisti in nutritie, daca am fi mai atenti la consecintele anumitor alimente asupra sanatatii noastre, nu ar mai fi nevoie de spitale, sanatorii, medici si medicamente.

Acest mod de a ne alimenta ne furnizeaza toti nutrientii de care avem nevoie, de la mult disputatele proteine, pana la carbohidrati, vitamine si minerale organice, pregatind corpul pentru evolutia sa pe plan mental si spiritual.

Alimentatia naturala, singura, nu ne va garanta armonia in viata - nici o dieta de altfel nu o poate face - dar ne va furniza ce avem nevoie, fundatia pentru sanatatea mentala si spirituala.

In 1865 Louis Pasteur facea o descoperire care sta la baza teoriei germenilor care produc bolile, teorie care s-a potrivit destul de bine cu ego-ul omului modern. Nu s-a mai blamat pe el insusi pentru bolile cauzate de propria lui departare de la legile naturii, ale sanatatii, ci a dat vina pe germeni care i-au invadat corpul.

Teoria germenilor a schimbat in mod efectiv responsabilitatea personala, a fiecarui om pentru sanatatea sa si a plasat-o pe umerii profesiei medicale care stie cum sa omoare acestei germeni.

In consecinta, omul a perceput starea lui personala de sanatate ca pe ceva pentru care nu mai este responsabil, ceva pe care nu mai e stapan si nu mai poate controla.

Acest tip de gandire aduce cu sine si alte domenii din viata. Daca simti ca esti nervos, suparat este intotdeauna vina parintilor, sotiei sau sotului, sefului sau guvernului.

Majoritatea oamenilor gandesc ca cineva sau ceva cauzeaza problemele lor emotionale si mentale, dar in nici un caz ei.

Aceasta dorinta de a da vina pe oricine altcineva, in afara propriei persoane, pentru neimplinirire noastre in relatiile interpersonale, ne permite, sa plasam responsabilitatea in afara noastra, pe o persoana sau pe un eveniment. Ca rezultat, cautam in afara ajutor pentru aceste probleme, platind terapeuti, consilieri, psihiatrii, psihanalisti, medici, nutritionisti, etc.

Totusi, un om care se hraneste natural, are sanse mai mari sa inteleaga cauzele majore ale bolilor emotionale si mentale, asa cum este in masura sa inteleaga cauzele bolilor fizice.

Daca ne asumam responsabilitatea pentru sanatatea noastra si furnizam corpului elemente nutritive corespunzatoare, putem sa ne asiguram pacea mintii si stabilitatea emotiilor, care ne vor permite sa ne opunem intr-un mod constructiv, de intelegere a stresului si a altor cauze mentale sau emotionale.

Daca ne dorim sa fim sanatosi, este necesar sa dam atentie tuturor aspectelor vietii si sa “lucram” cu noi, asumandu-ne intreaga responsabilitate a actiunilor noastre, a propriilor decizii. Sanatatea noastra depinde de armonia pe care o cream in viata noastra.

Realizarea armoniei in viata este posibila doar prin comunicare constienta si echilibru intre cele 3 corpuri - fizic, psihic si mental.

Din acest punct de vedere, a manca natural, respectiv a purifica corpul fizic si in acelasi timp a ne pastra acelasi mental si psihic incarcat, va crea un dezechilibru care poate conduce la renuntarea la alimentatie naturala, datorata lipsei constientei actului alimentar. Totusi, daca actionam in paralel si pentru echilibrarea celorlalte dimensiuni, prin auto-educatie si constientizare, prin recunoastere si continuitate, permitem armonizarea intregului corp, dezechilibrele nemaiputand avea loc.

Influenta nutritiei asupra starii mentale si emotionale

Sanatatea fizica genereaza starea de echilibru la nivel mental si emotional si o minte curata, calma, aduce cu sine o stare fizica buna. Nu este nici un dubiu asupra faptului ca starea de sanatate emotionala si mentala poate fi asigurata de o buna nutritie.

Atat de interdependente sunt sanatatea corpului fizic si a celui emotional si mental incat nu putem face o afirmatie de genul: “este sanatos dar intr-o stare de depresie” sau “este schizofrenic dar perfect sanatos fizic”.

Boala sau o stare fizica precara, ne da sentimente de anxietate, frica, ingrijorare, depresie. In acelasi mod, stresul mental si emotional ne supara si contribuie la multe boli care sunt apreciate ca avand origine fizica de cei mai multi medici.

Practic, calitatea sangelui determina calitatea gandurilor noastre. Ca si alte organe, creierul primeste oxigen si nutrienti prin sistemul circulator. Daca sangele este retras din creier, starea de inconstienta apare, iar apoi survine starea de deces. Cand oxigenul este insuficient, devenim apatici, avem dureri de cap, si ne scade atentia. Procesele mentale sunt incetinite si devenim confuzi.

Fiecare dintre noi facem asocieri placute sau mai putin placute cu mancarea pe care o consuma. Majoritatea afirma: “Daca are gust bun, e ok.”, sau “Cum e restaurantul acela ? are mancare buna?”. Nimeni nu intreaba: “Cum se mananca acolo, se mananca sanatos ?”

Anumite alimente ne fac iritabili sau deprimati. Alte mancaruri ii fac pe copii, si alaturi de ei si pe parinti, nervosi, galagiosi si hiperactivi.

Alimentele ne afecteaza starea mentala si emotionala in 2 feluri:

• prin lipsa nutrientilor vitali

Consumarea zaharului alb va determina eliberarea de catre organism a rezervelor de vitamine B si va conduce la o stare de depresie nervoasa, in timp ce, mancand fructe, sangele va asimila carbohidratii naturali si mineralele organice care sunt favorabile activitatii mentale.

• prin producerea de substante toxice

In fiecare zi milioane de oameni ingereaza diferite alimente sau substante fara nici o valoare nutritiva. Mai mult, aceste “non alimente” nu numai ca nu furnizeaza organismului nutrientii necesari, dar, pentru a fi metabolizate, corpul este nevoit sa foloseasca din rezervele de nutrienti ale sale.

Aceste alimente le putem denumi “jefuitori de nutrienti”. Dintre acestia, cel mai mare “jefuitor” este considerat zaharul alb.

Zaharul alb cauzeaza rabufniri emotionale mai ales la copii si adolescenti. Starile agitate, vandalismul si absenteismul din scoli poate fi pus pe seama consumului excesiv de alimente fast-food si bauturi carbogazoase.

La adulti ele cauzeaza boli cronice la nivelul sangelui care se manifesta prin diabet sau hipoglicemie. Acesti oameni deseori au perioade de depresii, iritabilitate si atacuri nervoase. Aceste stari afecteaza de fiecare data sistemul nervos rezultand in stari mentale, care se manifesta prin simptome ca: dureri de cap, oboseala, insomnie, iritabilitate, agitatie, plans, stari de nervozitate, ingrijorare excesiva, putere de concentrare scazuta, depresie, uitare, ganduri suicidale, temeri ilogice, alergii, samd.

Despre influenta prietenilor

În zilele noastre cel mai mare rol în viata majoritătii tinerilor îl au prietenii. Prietenia este un lucru minunat atunci când te ajută să fii mai bun, când îi sprijini pe cei care au nevoie de ajutorul tău, când esti ajutat de altii atunci când treci prin momente grele. Despre prieteni nu îti scriu prea multe acum, ca să nu lungesc cartea. Dar câteva lucruri se leagă direct de tema noastră.

Referintele din acest capitol vor fi legate strict de grupul de prieteni apropiati si de modul în care influentează ei opiniile cuiva care vrea să se căsătorească. Dacă întrebăm o sută de tineri ce sunt pentru ei prietenii, de cele mai multe ori vom auzi răspunsul: "Cei cu care mă distrez, cei cu care îmi petrec timpul liber."

Deja de la vârsta liceului tinerii îsi formează un grup de prieteni cu care merg la petreceri, la discoteci, în parcuri si în alte locuri. Prietenii sunt refugiul pentru toată oboseala, pentru toată plictiseala, pentru lipsa de întelegere din familie de care are parte un tânăr. Nu e greu de observat lipsa de comunicare dintre generatii. Si toată încrederea, toată dragostea si toate celelalte sentimente pe care tinerii ar fi trebuit să le aibă fată de părinti se răsfrâng asupra prietenilor lor, si în mod special asupra unei persoane de sex opus.

Între prieteni există o relatie foarte strânsă motivată de anumite caracteristici si pasiuni specifice grupului. Ele constituie lipiciul care tine laolaltă personalităti foarte diferite.

În ceea ce priveste viata de zi cu zi, tinerii crestini au mai multe variante: ori să îsi aleagă prieteni care să nu aibă nici o legătură cu Biserica, si atunci această prietenie le va modela personalitatea într-o directie lesne de subînteles, ori să se însingureze (ceea ce ar provoca mari tensiuni în sufletul celor care vor să trăiască în lume), ori să îsi aleagă numai prieteni credinciosi, dar acest lucru ar putea duce la o anumită incapacitate de a comunica cu ceilalti. Sunt tineri crestini care, văzându-i pe altii că trăiesc în patimi, în loc să Îi multumească lui Dumnezeu că pe ei i-a ajutat să ducă o viată curată, îi consideră pe ceilalti niste paria, niste sălbatici. Ei se poartă ca si cum ceilalti ar fi leprosi, si nu le acordă atentie. Se multumesc să stea în ,,castelele" lor si să privească lumea de la înăltime, încercând să creeze un ghetto crestin.

Mai există încă o variantă, care mi se pare mai riscantă decât variantele enumerate mai sus, dar si mai bună: tinerii crestini să fie deschisi nu numai fată de prietenii care le împărtăsesc convingerile religioase, ci si fată de ceilalti, în măsura în care această deschidere nu este vătămătoare. Chiar dacă un tânăr care nu este credincios nu va putea întelege universul lăuntric al tânărului credincios, totusi, stând în preajma aceluia, îi va observa calitătile si îsi va da seama că pentru a-i păstra prietenia trebuie să se poarte într-un anumit fel.

Unul din lucrurile care mi se par triste este faptul că multi crestini suferă de o anumită patimă: nu sunt consecventi. Adică în biserică se poartă într-un fel, iar în viata de zi cu zi în alt fel. Ca si cum învătătura crestină e bună doar într-un spatiu precis delimitat al vietii cotidiene. Vreau să spun aici că tinerii crestini nu îsi dau seama că trebuie să se poarte altfel decât prietenii si colegii lor care nu au credintă. Dau un exemplu clasic: mersul la discotecă (acum poate vei crede că sunt un inhibat care scriu contra discotecii numai pentru faptul că nu am fost acolo sau că nu stiu să dansez; de aceea îti spun că am dansat destul, si că în discoteci mari erau putini care dansau mai bine ca mine. Nu o spun ca laudă).

Ce e discoteca? E locul la care tinerii se duc să danseze, să îsi facă noi prieteni, să se simtă bine. "Părintii sunt de multe ori neîntelegători si nu îsi dau seama că în nici un alt loc nu e ca la discotecă", spun fetele tinere, supărate.

Si totusi, ce e discoteca? Să fim realisti: e un loc în care patima desfrâului e regină. Sunt locurile în care cel mai tare e cel care stie să danseze cât mai bine, care arată cât mai bine, care e cel mai senzual. Discoteca e locul în care s-au murdărit multe povesti de dragoste. Pentru că acolo înveti că dragostea se arată prin mângâieri si îmbrătisări care nu au nimic în comun cu buna-cuviintă. Ce să vorbim despre bună-cuviintă? Cine nu e de acord cu distractiile pe care le oferă discoteca e imediat înlăturat din cercul de prieteni. Discoteca e locul în care tinerii învată să se poarte unii cu altii.

Dacă fata nu îl lasă pe prietenul ei să o strângă tare în brate si să o mângâie în timpul blues-uri-lor pe unde poate, înseamnă că nu îl iubeste destul! E "prostută". Celelalte prietene ale ei nu se împotrivesc. De ce ar fi ea altfel?

Cred că exemplul pe care l-am ales, discoteca, e unul dintre punctele de reper după care un tânăr crestin trebuie să se orienteze atunci când îsi alege prietenii. Dacă prietenii săi îl obligă să meargă cu ei la discotecă sau la petreceri destrăbălate, atunci nu e bine să stea alături de ei.

Îmi dau seama că pot părea extremist când scriu contra discotecii. Dar am simtit pe propria piele câtă mizerie îti aduce în suflet acest loc. M-am apropiat de Biserică abia la sfârsitul liceului, si am mers până atunci de multe ori în discotecă. Ori ca să agăt o fată, ori ca să mă simt bine cu prietena mea. Am simtit pe propria piele cât de mult a stârnit în mine discoteca patima desfrâului, cât de tare a murdărit discoteca relatia cu o fată. De aceea afirm că discoteca este o poartă sigură pentru întinarea unei prietenii frumoase.

Stiu că multi se duc acolo din singurătate. Tinerii au mare nevoie de întelegere, si de multe ori îsi pun nădejdea în capriciile destinului: "dacă în discotecă vom cunoaste perechea potrivită?..." Este adevărat că cele mai multe prietenii se leagă în discotecă. Totul e simplu: îti place o fată, dansezi cu ea, dacă si ea te place te lasă să o strângi din ce în ce mai tare în brate, după care urmează mărturisirea dragostei spontane, si totul e gata. Dacă tinerii au terminat liceul e "politicos" să facă si dragoste, tocmai pentru a cimenta noua relatie.

Cât durează o prietenie înfiripată în discotecă? Putin, foarte putin. Sau, chiar dacă tine câtiva ani, tot rău se termină. Dacă accidental cei doi se căsătoresc, divortul va veni repede

Din câti prieteni căsătoriti am, cred că nici unul nu a făcut cunostintă cu perechea lui într-o discotecă. Înainte de a mă împrieteni cu Claudia am avut un moment de deznădejde că nu găsesc o fată pe sufletul meu si mi-a trecut prin gând să mă duc măcar încă o dată la discotecă. Dar mi-am dat seama că dacă o caut la discotecă, voi găsi tocmai o fată alături de care nu pot avea decât o relatie superficială. E foarte important locul în care sperăm să ne găsim perechea. Dacă o căutăm în locuri întinate, locul va murdări relatia noastră. Nu spun că fetele de calitate nu calcă în discotecă. Dar cred că nu rămân cu o impresie bună. Si, chiar dacă au intrat acolo într-un moment de singurătate, totusi au simtit că aerul de acolo e urât mirositor. Nu vreau să vorbim aici mai mult despre discotecă, ci numai despre grupul de prieteni.

Prietenii vor să meargă la un film gen "Tăcerea mieilor", film cu multe premii si cu actori mari (mie mi-a părut rău că am văzut acest film; i s-a făcut multă reclamă, si am crezut că e un film bun. Dar e plin de violentă. Cred că si continuarea lui, "Hannibal", la fel de "instructivă"). Tu ai două variante: poti să mergi, si mintea ta se va întina de la prea multă violentă, sau poti să refuzi, si atunci prietenii se vor supăra. Ce e bine să alegi?

Eu consider că prietenii adevărati sunt cei care nu impun nimic, ci îti respectă libertatea de alegere. Si dacă tu nu vrei să vezi un film, prietenii nu au un motiv real de supărare. Pentru că fac referire la filme (ceea ce îti spun este valabil în egală măsură si pentru piesele de teatru), voi observa că nu în putine filme este ironizată ideea de căsătorie.

Astăzi, filmele educă, filmele modelează, din păcate! Si încetul cu încetul filmele impun un mod de viată. Ele prezintă ce e valoros si ce nu merită atentie. Or, cei care văd filme care prezintă familia drept o pereche de cătuse nu vor putea întelege decât cu greu de ce un prieten de-al lor vrea să se căsătorească. Ei vor face eforturi mari pentru a-l feri de o asemenea greseală. Si nu din răutate. Aceste eforturi sunt tocmai o dovadă de afectiune: ei vor să atragă atentia asupra pericolului căsătoriei, tocmai pentru că nu vor ca prietenii lor să sufere.

Există în grupurile de prieteni o solidaritate care se manifestă si în faptul că vor să ducă acelasi mod de viată. Cel care se căsătoreste trădează grupul. Preferă o viată plictisită unei vieti de distractie. Sunt de acord că ei au dreptate dintr-un anumit punct de vedere. Ei nu înteleg familia si de aceea nu se gândesc la căsătorie. S-au molipsit de arhicunoscuta mentalitate potrivit căreia mai întâi trebuie să îti "trăiesti" tineretea, să te aranjezi profesional, si abia apoi să te căsătoresti. Câtă vreme educatia lor este puternic impregnată de mass-media, lucrurile sunt explicabile. Mass-media se află printre cei mai puternici dusmani ai credintei crestine si ai familiei.

Pentru multi mass-media ocupă într-un fel locul Sfintei Traditii. Asa cum crestinii primesc Sfânta Traditie, tot asa necredinciosii sau cei care sunt crestini doar cu numele primesc învătăturile mass-mediei.

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre! Este lumina după care se călăuzesc masele de oameni care asteaptă Vestea cea bună a fericirii pământesti.

Li se poate reprosa oare ceva prietenilor care reproduc sfaturile pe care le-au primit prin diverse telenovele sau articole de ziar?

Găsim articole răzlete care atrag atentia asupra numărului mare de divorturi, dar în acelasi timp găsim o multime de filme în care divortul este prezentat ca ceva obisnuit. Nu e de mirare că cine se lasă modelat de ziare sau de televizor nu va putea întelege cum un tânăr se căsătoreste înainte de a se bucura din plin de aventurile pătimase ale tineretii. E lesne de înteles că familia e privită ca un spatiu de refugiu al "pensionarilor" care nu au mai putut face fată freneziei aventurilor.

Nu mai continui, sper că ideea a fost clară: în privinta sfaturilor despre căsătorie venite de la prietenii care nu sunt credinciosi, cred că rezervele sunt binevenite. Nu contest faptul că în unele situatii părerea lor poate fi bună. Dar nu intru în amănunte, pentru că aceste situatii sunt foarte rare.

Cu ultimele cuvinte se pare că am răsturnat ideile anterioare. Dar nu este asa. Nu am nici o vină că lucrurile nu sunt întotdeauna clare. E usor să dai verdicte, mai greu este să descrii lucrurile asa cum sunt.

De multe ori prietenii îsi dau cu părerea numai pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Li se pare interesant să comenteze, chiar dacă uneori îsi dau si ei seama că vorbesc aiurea. "Nu vezi ce fată deosebită e? Nu mai găsesti alta ca ea. Nu există fată perfectă. Toate au ceva care să nu îti placă." Sau: "Nu vezi că e prea domoală, o să te plictisesti repede de ea."

Si mie mi s-a întâmplat să comentez, părându-mi-se că astfel particip la emotia celuilalt (si încă mai comentez), dar apoi îmi pare rău că am spus si lucruri nepotrivite.

Trebuie să recunosc si faptul că am fost influentat la rândul meu de părerea prietenilor în privinta primelor mele povesti de iubire. De multe ori ni se pare că nu luăm în seamă comentariile nepotrivite pe care le fac altii. Dar, privind retroactiv, ne dăm seama că aceste comentarii si-au găsit ecou în sufletele noastre. Si asta nu e bine.

Oricum, când te vei căsători să nu uiti că sotul va fi al tău si numai al tău, nu al părintilor sau al prietenilor. Si dacă în inima ta vei simti că ai găsit perechea potrivită, vei avea puterea de a te lupta cu tot felul de critici si comentarii.

Unei foste colege de liceu care se tot contrazicea cu cea mai bună prietenă a ei, pentru că aceasta din urmă îi tot repeta că nu se potriveste cu viitorul ei sot, mama i-a dat un sfat de nota 10: "Dacă viitorul tău sot ar fi în acelasi timp si al celei mai bune prietene a ta, poate că ar avea de ce să îsi dea cu părerea. Numai că ea comentează pentru că îsi dă seama că nu e compatibilă cu cel cu care vrei să te măriti. Si îti însiră tie toate nepotrivirile care există între ea si el, de parcă ar pune-o cineva să se mărite cu el."

Cred că sfatul se poate extinde si în cazul în care altii sesizează tot felul de nepotriviri. Acesti "altii" fiind de multe ori chiar viitoarele soacre. Dar vom mai reveni asupra acestui subiect.

Cred că influenta prietenilor se vede cel mai usor când se pune problema fecioriei. De la o vârstă, tinerii care nu îsi pun problema mântuirii încep viata sexuală. Încet-încet, ceilalti din grup îi urmează. Greu este până când primele fete fac acest pas. Ele sunt mai ,,curajoase", si celelalte le invidiază pentru curajul lor. Si, din curiozitate, din plictiseală, din răzbunare pe fostul prieten sau din alte motive la fel de puternice, fetele încep viata sexuală. Cele mai fericite se simt cele care au început-o din prea multă dragoste. Celelalte compensează lipsa dragostei prin tot felul de artificii sexuale. "Important este să te simti bine!"

Când un tânăr vrea să îsi păstreze curătia sufletească si trupească, ceilalti se reped asupra lui: "Ce ai, esti prost? Viata e făcută ca să te distrezi!" De acelasi tratament au parte si fetele care vor să rămână fecioare: "Cu ce te alegi dacă rămâi fecioară? Tot o să te culci cu unul până la urmă. Nici o fată nu se mai mărită fecioară astăzi. Ce ai, te-ai prostit?"

La început e mai usor să rezisti la un astfel de tratament; dacă ai dorinta unei vieti curate, vei rezista multă vreme. Pentru că ispita e mare; după ce ai căzut o dată, greu te mai poti opri. O vreme te răzbuni pe tine, si încerci să acoperi glasul constiintei. După aceea păcatul devine un mod de viată.

Nu am încercat să epuizez tema influentei prietenilor, ci numai să o pun în evidentă. Aici cred că e necesară multă reflectie personală. Tu stii cel mai bine ce fel de prieteni ai. Si dacă sunt pe drumul cel bun, atunci totul este în ordine.
Danion Vasile, Cartea nuntii

10 Carti care au schimbat lumea

Isaac Newton, Principia Mathematica
1. "The Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica" este o opera in trei volume publicata in 1687. Textul contine demonstratiile lui Newton privind legile miscarii care au fondat mecanica clasica, precum si legea gravitatiei. Newton a mai contribuit, cu Leibniz, la inventarea si dezvoltarea calculului diferential si a celui integral. Newton a fost primul care a demonstrat ca legile naturii guverneaza atat miscarea globului terestru, cat si a altor corpuri ceresti, intuind ca orbitele pot fi nu numai eliptice, dar si hiperbolice sau parabolice. Tot el a aratat ca lumina alba este o lumina compusa din radiatii monocromatice de diferite culori. Mecanica newtoniana a fost teoria de capatai a fizicii pana la aparitia teoriei relativitatii a lui Einstein si a mecanicii cuantice. Numele lui Einstein lipseste din acest top pentru ca acesta si-a publicat descoperirile sub forma de articole.

Charles Darwin, Originea speciilor
2. In aceasta carte, publicata in 1859, Darwin a fondat evolutionismul, teoria stiintifica valabila si azi, care explica evolutia vietii pe Pamant, din forme simple de viata in unele complexe. A mai lansat teoria ca omul se trage din maimuta. A observat si a demonstrat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, proces pe care l-a numit selectie naturala.

Marx, Capitalul
3. Lucrarea lui Marx fundamenteaza teoria ific — paginlismului stiintific. Marx a argumentat ca sistemul capitalist, la fel ca si sistemele precedente, produce tensiuni interne care il conduc la distrugere. Capitalismul a inlocuit feudalismul, iar acesta va fi inlocuit de comunism, o societate fara clase. Comunismul a fost unul dintre marile ideologii ale secolului 20, pe baza lui creandu-se state care au condus la diverse forme de totalitarism.

Platon, Republica
4. Punerea in contrast a lumii imperfecte a muritorilor, cu aceea a sufletelor necorupte si nemuritoare, a avut o influenta enorma asupra crestinismului, islamismului si a filosofiei vestice in general. A construit cea mai coerenta teorie politica, punand bazele utopiei, prin imaginarea unei cetati autocratice, conduse de filosofi, din care poetii erau proscrisi.

Avicenna, Canonul medicinei
5. Canonul medicinei este o enciclopedie de 14 volume scrisa de invatatul arab Avicenna. A adunat laolalta gandirea si teoriile medicale ale vechilor greci, persani si indieni si le-a combinat cu teoriile contemporane lui, din secolul 11. Astfel, a fondat stiinta medicala moderna prin descoperirea farmacologiei, studiul fiziologiei, descoperirea naturii infectioase a unor boli, fondand medicina bazata pe cercetari.

Confucius, Analectele
6. Analectele sunt transcrieri ale cuvintelor si faptelor ganditorului chinez si ale discipolilor lui, precum si ale discutiilor pe care acestia le-au purtat. Este cea mai importanta opera a Confucianismului, un curent de gandire care continua sa aiba o influenta covarsitoare asupra Chinei si Asiei de Est. Practic, aceasta carte a fondat civilizatia chineza, cu ierarhiile sale laborioase.

Sigmund Freud, Interpretarea viselor
7. Marx, Freud si Nietzsche sunt "maestrii suspiciunii" civilizatiei occidentale moderne, care au schimbat, prin viziune critica, perspective asupra valorilor iudeocrestine ale civilizatiei occidentale, care au ajuns sa fie vazute ca mituri. In aceasta carte din 1899, Freud pune baza teoriei inconstientului, care a schimbat modul de a se percepe pe sine al omului modern.

Herodot, Istoriile
8. Herodot este considerat parintele istoriografiei. Istoriile sale, scrise in anul 440 PC, sunt sursa multor cunostinte despre lumea antica, fondand istoria in cultura occidentala, adunand informatii despre razboiul greco-persan din secolul 5. Herodot a calatorit enorm pentru a-si documenta cercetarile asupra lumii antice, chestionand personalitati si culegand istorii.

John Stewart Mill, Despre libertate
9. Lucrarea, publicata in 1859, este baza teoretica a liberalismului economic si politic. Cele mai multe dintre teoriile sale au fost integrate in democratiile moderne, mai ales cele privind protectia drepturilor individului. El a fost un avocat al individualismului moral si economic, clamand ca individul e suveran asupra lui insusi, mintii si corpului sau, drept pe care-l pune in opozitie cu "tirania majoritatii".

Ptolemeu, Geografia
10. Cartea stabileste o serie de standarde practice in geografie care au rezistat vreme de 1.500 de ani, fiind totodata cea mai buna sursa despre cunoasterea geografica din secolul 2. Ptolemeu a copiat tot ce se stia despre geografie in Imperiul Roman din secolul 2. Cartea originala cuprinde harti care, din cauza dificultatii de a le copia de mana, s-au pierdut. A dat, de asemenea, instructiuni despre cum sa se creeze hartile.

Puterea mass-mediei – Manipulare si control

La acest inceput de mileniu, mass-media ramane unul dintre cei mai redutabili formatori de opinie. Mass-media da tonul in ceea ce priveste moda, politica, religia, stiinta, muzica, etc.

Dar care sunt valorile promovate de mass-media?

Sunt valorile lui Dumnezeu, valori prezentate in Biblie, valori eterne, recomandate de Creatorul tuturor celor vazute si nevazute?
Sau sunt valorile celui rau, si anume: sex fara restrictii, minciuna, divort, alcoolism, avort, promiscuitate, iubirea de bani, negarea lui Dumnezeu

Valorile promovate de mass-media sunt valorile celor din spatele emisiunilor TV, programelor radio, articolelor din ziare si on-line, fie ca acestia sunt proprietari, producatori sau realizatori. Se spune ca la inceput erau jurnalisti destepti, care faceau emisiuni pentru oameni destepti. Apoi, jurnalisti destepti care faceau emisiuni pentru oameni prosti, iar acum jurnalisti prosti care produc pentru oameni prosti.

Prin mass-media din lumea intreaga se transmite o anumita “RELIGIE”. Nu este vorba despre ortodoxie, catolicism, baptism, penticostalism sau orice alta religie. Ci este mai degraba vorba despre religia sexului, a urii si a violentei. Oamenii se uita la televizor ca si cum ar intra intr-un templu al sexului, crimei si desfraului. Este o indobitocire la scara planetara.

Pentru ca in mod normal omul este inclinat spre sex, crima, sange, ura si minciuna, mass-media se intrece in a-i oferi omului ceea ce ii place.
Calea Rastignitului pare anormala pentru lumea in care traim: sa-ti iubesti dusmanii si aproapele, sa-ti infranezi poftele, sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeu si sa te temi de El.

Cine poate sa conduca sau chiar sa manipuleze masele de oameni? Presedintele? Guvernul? Parlamentul? Liderii religiosi? Mass-media?
Se spune ca mass-media reprezinta a patra putere in stat. Este oare a patra putere, sau este chiar prima?

Un exemplu pozitiv este demisia presedintelui american Richard Nixon. Cand ziarul Washington Post, prin reporterii sai Bob Woodward si Carl Bernstein, a reusit sa dezvaluie ilegalitatile comise de Nixon, acesta a fost silit sa-si dea demisia.
Mass-media a fost mai puternica decat presedintele si decat Casa Alba. In acest caz, mass-media a fost in slujba adevarului si a dreptatii.

In schimb, un exemplu profund negativ este legalizarea avortului in SUA.

Prof.Dr.Bernard Nathanson, fost director al celei mai mari clinici de avorturi din lume, se simte raspunzator pentru 75.000 de avorturi. La o prelegere tinuta la Dublin de catre Prof.Nathanson, cu ocazia modificarii constitutiei Irlandei de Nord, el spunea (citat din cartea “Myriam, de ce plangi? sau trauma avortului” de Pius Stossel, Editura Ariel in colaborare cu Fundatia Pro Vita Medica din Timisoara, 1998):

“Am fost unul dintre fondatorii unei organizatii nationale care milita pentru legiferarea avortului, numita NARAL (National Association for Reperal of Abortion Law), [...]. Am fondat aceasta organizatie in 1968 [...]. Pe vremea aceea era un act lipsit de un elementar bun simt sa vorbesti despre abrogarea legii care interzicea avorturile. Daca atunci s-ar fi facut un sondaj de opinie, s-ar fi constatat ca 99% dintre americani sunt impotriva avorturilor.

Dar iata ca noi, o mana de 4 (patru) oameni, cu un buget foarte mic, am reusit intr-un timp record de numai 2 ani sa abrogam legea care interzicea de 140 de ani avorturile in statul New York. Drept rezultat, New York-ul a devenit capitala avorturilor in SUA.

Trei ani mai tarziu, am convins Curtea Suprema sa legalizeze avorturile in toate cele 50 de state ale SUA.

Cum am procedat? [...] In 1968, gruparea noastra, NARAL, stia ca daca s-ar fi facut un sondaj de opinie cinstit si minutios in randul americanilor, am fi fost invinsi de la bun inceput. Asa ca am procedat in felul urmator: am realizat niste sondaje de opinie in care intrebarile erau confuze, cu dublu inteles, astfel incat sa putem folosi rezultatele dupa bunul nostru plac. Apoi am inaintat mass-mediei rezultatele, din care reiesea ca 50-60% dintre americani sunt pentru legiferarea avorturilor. Am avut succes adoptand o asemenea tactica.

Daca spui publicului ca majoritatea este pentru legalizarea avorturilor si repeti mereu acest lucru, cu timpul fiecare va ajunge sa-si schimbe parerea si sa fie favorabil avortului. In general oamenilor nu le place sa fie in minoritate.

Tactica noastra era de a folosi sondaje prelucrate conform intereselor noastre [...].

Am facut deci urmatorul pas: am falsificat numarul avorturilor ilegale facute anual in SUA. Stiam ca numarul lor real era de 100.000, dar numarul pe care il raportam mereu era de 1.000.000 [...]. Apoi, desi stiam ca numarul real al femeilor care decedau anual in urma avorturilor ilegale era de 200-250, CIFRA PE CARE O RAPORTAM DESEORI MASS-MEDIEI era de 10.000.

Aceste cifre au inceput sa se impregneze in mintea publicului american, fiind cel mai bun mijloc de a-l convinge de necesitatea abrogarii legii care interzicea avortul.

Daca luam in considerare numarul real al avorturilor ilegale inainte de legiferare – de 100.000 pe an – si numarul avorturilor legale dupa aceea – de 1.550.000 pe an – rezulta o crestere a numarului de avorturi de 15 ori !!”

De data aceasta mass-media a fost mai puternica decat legea si decat bunul simt. De data aceasta mass-media a fost in slujba minciunii, a nedreptatii, a neadevarului si a crimei. De data aceasta mass-media a fost in slujba mortii.

Dr. David Noebel afirma, la o conferinta de la Cluj, in anul 1999: “Orice filozofie isi gaseste aplicare in secolul urmator. In secolul XIX au existat 6 personalitati: Charles Darwin, Sigmund Freud, Friedrich Nietzsche, Karl Marx, Julius Belhausen si Wilhelm Wundt. Acesti 6 oameni au influentat 4 adolescenti din vremea aceea: pe Hitler, Mussolini, Stalin si Margaret Sanger. Despre primii 3 adolescenti stie toata lumea ce au facut, insa gandirea celei de-a 4-a, Margaret Sanger – o adolescenta pe vremea aceea – CONTINUA SA INFLUENTEZE SI AZI OMENIREA. Ea este parintele Planning-ului Familial sau al controlului nasterilor.

Daca primii 3 au omorat cateva zeci de milioane de oameni, gandirea Margaretei Sanger sta la baza mortii a peste 273.000.000 de copii nenascuti, numai in secolul XX” spunea Dr. Noebel.

Cat de departe ar fi ajuns ideile acestor oameni daca nu ar fi existat MASS-MEDIA? Sau daca mass-media ar fi actionat in numele adevarului BIBLIEI, in numele dreptatii lui Iehova – Dumnezeul revelat in Biblie, in numele dragostei dovedite de Isus Cristos – Fiul lui Dumnezeu, atunci cand murea pe cruce pentru pacatele fiecarui om?

Toti cei care sunt crestini implicati intr-un fel sau altul in mass-media, cred ca ar face bine sa ia aminte la cuvintele Mantuitorului nostru:

“Lumina mai este putina vreme in mijlocul vostru. Umblati ca unii care aveti lumina, ca sa nu va cuprinda intunerecul: cine umbla in intunerec, nu stie unde merge. Cata vreme aveti lumina printre voi, credeti in lumina, ca sa fiti fii ai luminii.”

“Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze. Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii”.

DECIZIILE PUBLICE

Puterea coactiva Puterea reglementara Eficacitatea Statului Principiul de subsidiarietate Reconversiunea industriala Binele comun Alegerea sociala Piata politica Birocratia Functia de bunastare sociala Preferintele sociale Teorema imposibilitatii

Instrumentul cel mai puternic al statului in influentarea activitatii economice este fara nici o indoiala exercitarea puterii sale coactive si de reglementare. Dar deciziile publice sunt luate de indivizi determinati. Cine garanteaza ca folosesc criterii rationale?

Statul poate fixa controale ale preturilor, limita cresterea salariilor, regleaza monopoliile, apara consumatorul controland publicitatea si calitatea produselor, poate stabili limite ale emisiunilor contaminante, planifica distributia spatiala a industriilor si, mai ales, isi poate rezerva pentru sine productia anumitor bunuri si servicii. Statul se ocupa direct de producerea bunurilor si serviciilor de interes economic strategic sau militar sau de bunurile publice, acelora care, neputand exclude din uz pe cel care nu plateste, nu ar putea fi oferite in cantitate suficienta de catre initiativa privata. Este cazul apararii nationale, educatiei si sanatatii, intre altele. Problema este ca, chiar daca intreprinderea privata nu o face bine, statul o poate face chiar mai rau.

In toate tarile, guvernele sunt acuzate de lipsa de eficacitate in administrarea intreprinderilor publice. Multe intreprinderi publice sufera pierderi an dupa an. Explicatia este ca guvernele urmeaza principiul subsidiaritatii, ocupandu-se de productiile ce nu sunt rentabile pentru firmele private. Guvernele se ocupa frecvent, pentru a evita pierderile de locuri de munca, de gestionarea intreprinderilor pe care initiativa privata le-a administrat intr-o forma neglijenta, uzandu-le la maxim si lasandu-le pe punctul de a se inchide. Rezulta foarte oneroase reconversia si adaptarea industriilor la exigentele competentei intr-o economie globala. Guvernele obisnuiesc sa se ocupe de investitiile necesare pentru reconversia acestor intreprinderi privatizandu-le odata ce au devenit rentabile.

Deciziile statului sunt luate de oamenii politici aflati la putere. Toata lumea intelege ca consumatorii si intreprinzatorii adopta decizii in functie de propriile lor interese, totusi se obisnuieste sa se considere ca politicienii decid in functie de binele comun. Aceasta in realitate nu se intampla. In lumea reala politicienii adopta decizii in functie de propriile interese, ca toata lumea. Aceasta nu este o aluzie la politicienii corupti care isi utilizeaza puterea pentru a se imbogati; un politician onorabil dintr-o tara democratica va incerca sa fie reales si ca partidul sau sa obtina mai multe voturi. Ceea ce se intampla este ca in tarile democratice unde exista libertatea presei, interesele politicienilor coincid cu interesele majoritatii populatiei.

ACESTEA AU FOST CUVINTELE SALE Pai pentru arta este creat acest enorm LEVIATHAN numit BINELE COMUN sau STATUL (in latina, CIVITAS), care nu este decat un om artificial, chiar de o mai mare statura si forta decat cel natural, pentru a carui protectie si aparare exista; si in care suveranitatea este un suflet artificial, dand viata si miscare intregului corp; magistratii si alti functionari juridici si din inchisori, articulatii artificiale; (..) proprietatea si bogatia tuturor membrilor particulari sunt forta; sanatatea poporului (securitatea sa) este intreprinderea lor; (..) echitate si legi, un motiv artificial si voluntar; concordanta, sanatatea; rebeliunea, imbolnavirile; si razboiul civil, moartea. (Hobbes, Leviathan)

Analiza economica a comportamentului politic este obiectul unei ramuri specializate din stiinta noastra: Alegerea Sociala sau Public Choice, in care unul din liderii teoreticieni cei mai distinsi este Buchanan. Pentru acest curent, sistemele democratice pot fi privite ca piete in care partidele politice sunt companii ce ofera servicii administrative comunitatii. In publicitatea lor spun cum si ce vor face. Incearca sa capteze cel mai mare numar posibil de clienti-votanti. Cand sunt pe pozitii de putere-locala, regionala sau statala-incearca sa satisfaca dorintele unui numar cat mai mare de cetateni cu scopul de a maximiza numarul de voturi la urmatoarele alegeri.

Piata politica prezinta niste peculiaritati interesante. Se pare ca pe aceasta piata exista puternice economii de scara, pentru ca exista tendinta de a reduce numarul partidelor pana la convertirea in oligopol sau duopol. Pozitia partidelor politice referitor la problemele sociale se realizeaza pe criterii foarte asemanatoare cu cele utilizate de companii pentru a se stabili geografic aproape de consumatori.

In imagine sunt reprezentate, de-a lungul unei linii orizontale, opiniile electoratului asupra interesului in interventia statului in economia unei tari. Pozitia de extrema stanga semnifica ca statul trebuie sa-si asume controlul total al economiei, sa controleze 100%. In extrema dreapta a liniei se pozitioneaza cei care vor ca statul sa se abtina de la orice interventie, sa controleze 0%. Sa presupunem ca in aceasta tara exista doar doua partide politice: unul de dreapta si altul de stanga. Partidele, prin intermediul declaratiilor publice, isi definesc programele politice specificand procentajele economiei care ar putea intra pe mainile statului, daca sunt alese sa faca parte din guvern. Votantii, daca actioneaza rational, vor alege acel partid a carui propunere este mai apropiata de opiniile sale. Daca partidul de stanga propune o interventie de 66% si cel de dreapta de 0%, partidul de stanga va fi votat de toti electorii mai apropiati, cei situati intre 100% si 33,3%. Pentru a impiedica victoria stangii si a castiga votantii de centru, partidul de dreapta va incepe sa-si imblanzeasca pozitia sa crescand procentajul interventiei economice din programul sau. Ducand la capat acest rationament ajungem la concluzia ca in sistemele politice bipartide exista o tendinta ca ambele partide sa propuna solutii politice foarte asemanatoare si situate in centrul spectrului politic.

In cazul sistemelor pluripartid, aceasta tendinta de a ocupa spatiul din centru ramane imblanzita din cauza amenintarilor partidelor extremiste, care culeg voturile abandonate de o miscare excesiva spre centru. Din contra, sistemele de alegeri neproportionale si care penalizeaza minoritatile, forteaza tendinta spre moderarea partidelor majoritare.

Pe de alta parte, birocratia, functionarii ce nu se ocupa de alegeri, adopta si ei decizii si motivatiile lor pot fi diferite de cele ale politicienilor. In timp ce politicianul incearca sa maximizeze numarul de voturi obtinute, birocratul incearca sa-si maximizeze puterea. Va incerca astfel ca departamentul sau sa obtina un buget mai mare, sa fie mai multi functionari in subordinea sa, sa poata dispune de mai bune mijloace materiale.

Alta problema scoasa in evidenta de teoreticienii alegerii sociale este intranzitivitatea preferintelor sociale. Chiar daca toti indivizii unui grup sunt rationali si cu preferinte tranzitive, deciziile democratic luate de grup pot fi intranzitive, adica irationale.

Amintiti-va ca in tema 3, vorbind de caracteristicile pietelor cu concurenta perfecta, explicam ca preferintele unui individ sunt tranzitive si preferandu-l pe A lui B si pe B lui C, se prefera A lui C. Sa presupunem acum ca comitetul director al unei fundatii de binefacere, format din trei indivizi, trebuie sa spuna daca isi cheltuieste banii pe subventii pentru muncitorii in somaj (alternativa A), in crearea de locuri de munca prin organizarea unei companii (alternativa B) sau pe formarea profesionala pentru cei disponibilizati (alternativa C). Cei trei indivizi sunt rationali si preferintele lor sunt astfel tranzitive. Primul preferea pe A lui B, B lui C si, consecutiv, pe A lui C. Al doilea prefera pe B lui C, C lui A si deci pe B lui A. Al treilea prefera pe C lui A, A lui B si C lui B.

Daca in adunare se pun la vot alternativele A si B va rezulta ca majoritatea (primul si al treilea individ) prefera pe A lui B. Daca alternativele puse la vot sunt B si C, majoritatea (indivizii 1 si 2) vor prefera pe B lui C. Pentru ca preferintele adunarii sa fie alternative acum ar fi necesar ca A sa fie preferat lui C, dar daca se pun la vot aceste alternative va rezulta ca majoritatea (indivizii 2 si 3) il prefera pe C lui A.

Unii autori au propus posibilitatea de a elabora o functie a bunastarii sociale bazata pe ordinele de preferinta ale tuturor membrilor societatii. K.J.Arrow (1921-), premiul Nobel in Economie, a demonstrat ceea ce se cunoaste ca teoria imposibilitatii, care afirma ca este imposibila elaborarea unei functii de bunastare sociala ce satisface anumite conditii elementare ca cele de nedictatura si optim paretian.

Primii 5 lideri influenti ai lumii

Exista, la ora actuala, presedinti sau premieri care, indiferent ce spun sau ce fac, ajung sa influenteze comportamentul statelor si sa produca schimbari la toate reuniunile si congresele marilor puteri. Desi influenta lor depinde in mare masura de statul condus, ea se bazeaza insa pe si pe sarmul si carisma acestor oameni care scriu istoria contemporana.

Vladimir Putin, "papusarul"

Dreamstime

Premierul rus, fost sef de stat, are o putere de influenta de necontestat. O figura plina de controverse pe scena internationala, Vladimir Putin este cel care sta in spatele tuturor deciziilor Rusiei. Actualul presedinte al tari, Dimitri Medvedev este vazut ca o marioneta a lui Putin, la fel ca multi dintre presedintii fostelor state ale Uniunii Sovietice.

Vladimir Putin a impresionat la summitul NATO din aprilie 2008, care a avut loc al Bucuresti, cand a facut in asa fel ca toate deciziile luate acolo sa fie in folosul Rusiei. Apoi, in iarna lui 2009 a provocat o criza a gazului, ceea ce a speriat statele europene, dependente energetic de Rusia.

Nu intamplator, Putin sustine majoritatea dictatorilor si liderilor autoritari, fiind bun prieten cu presedintele Venezuelei, Hugo Chavez, al Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, si al Belarusului, Alexandr Lukascenko.

Premierul rus l-a facut pana si pe Barack Obama sa se contrazica in declaratii, presedintele american spunand inainte sa-l intalneasca pe Putin ca “acesta se afla cu un picior in trecut”, pentru ca apoi sa afirme ca, de fapt, primul ministru rus este “un om al prezentului”.

Vladimir Putin a fost de multe ori acuzat ca nu respecta drepturile si libertatile cetatenesti in propria sa tara, mai ales libertatea de exprimare.

Oricum, este de asteptat ca el sa candideze iar la alegerile prezidentiale din Rusia. Daca acest lucru se va intampla, victoria este ca si asigurata, ceea ce ar face sa-i consolideze si mai mult puterea.

Barack Obama, revelatia Americii

Dreamstime

Presedintele american Barack Obama nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare, fiind, cu siguranta, cel mai carismatic sef de stat la ora actuala. Acesta conduce cea mai mare putere din lume si este iubit si cunoscut in toata lumea pentru mesajele sale pacifiste si pentru noua abordare, diferita de cea a predecesorului sau, George Bush, pe care a adus-o in relatiile internationale.

In acest moment, toti ochii sunt atintiti asupra liderului american, deoarece el trebuie sa ia o serie de decizii importante privind situatia din Afganistan, Iran si Coreea de Nord. Din cauza mandatului sau foarte tanar, Obama trebuie sa-si adapteze discursul si hotararile in functie de cerintele Partidului Democrat din care face parte si a electoratului, care are foarte multe asteptari de la el.

Fiind primul presedinte american de culoare, Obama trebuie sa se lupte si cu toate zvonurile legate de orice declaratii care fi rasiste si trebuie sa convinga ca planul de reforma a sistemului de sanatate este cel mai potrivit pentru tara sa.

Angela Merkel, cea mai puternica femeie din lume

Dreamstime

Cancelarul german este, fara indoiala, cea mai puternica femeie din lume si singura de altfel care sta in primul rand la toate reuniunile dintre state.

Merkel, in varsta de 55 de ani, a crescut in fosta RDG si si-a inceput cariera politica odata cu caderea Zidului Berlinului. Ea beneficiaza de o popularitate fara egal de la razboi, cu peste 60% opinii favorabile.

Merkel conduce cea mai mare putere a Europei, care a stat la baza formarii Uniunii Europene. Toate opiniile sale sunt luate in seama si nu exista decizie importanta la nivel european sau international care sa nu ia in calcul viziunea ei.

Hu Jintao, "liderul din umbra"

Agerpres

Presedintele chinez, dictator prin lege, conduce singura economie din lume care nu a fost mai deloc afectata de criza mondiala. Hu Jintao este un lider mai tacut pe scena internationala, care insa reuseste sa influenteze "din umbra" toate deciziile luate de marile puteri.

Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa se comporta uneori ca si cum ar fi in competitie sa atraga China de partea lor.

Hu Jintao s-a comportat pana acum cu foarte multa abilitate. Adulat de poporul sau si respectat de toti sefii de state, Jintao poate sa influenteze demersurile internationale fata de Iran, Pakistan, si, mai ales, Coreea de Nord, pentru care China a fost mai mult decat un protector.

Nicolas Sarkozy, un "negociator perfect"

Dreamstime

Presedintele francez a reusit sa readuca in forta tara sa pe scena relatiilor internationale. De multe ori in atentia presei pentru stilul excentric, dar mai ales pentru diversele scanadaluri din viata sa personala, el fiind singurul presedinte care a divortat pe perioada mandatului, Sarkozy s-a dovedit a fi un foarte bun negociator cand este vorba de tara sa sau Uniunea Europeana.

Chiar daca presa si opozitia l-au denumit de multe ori “bufon”, acesta a reusit sa capete respectul si consideratia tuturor omologilor sai.

In procesul de negociere dintre UE si Rusia, dupa razboiul din Georgia, cand Franta detinea presedintia UE, Sarkozy a reusit sa impuna pozitia Uniunii si sa directioneze discutia in asa fel incat sa conflictul sa fie remediat. Multi experti au fost de parere atunci ca el era singurul lider cu care presedintele rus Dimitri Medvedev si premierul Vladimir Putin ar fi fost dispusi sa discute.