Ziua de Valentine's Day in Orientul Mijlociu și Africa

În Turcia, Valentine's day este numai Sfantul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci În cultura persană (Iran) S este o zi dedicată iubirii și are loc pe 29B în calendarul solar jalali. Dată corespunzătoare calendarului gregorian este 17 februarie. S se sărbătorește în Marele Imperiu Persan deja din sec 20 i.e.n. În Egipt este o altă zi a iubirii pe data de noi 4, numită ziua iubirii egiptene.

Ziua de Valentine's Day in Orientul Îndepărtat

Datorită unui efort de marketing concentrat, Valentine's Day a apărut și în Japonia și Coreea ca o zi în care mai mult femeile și mai puțin bărbații dăruiesc bomboane, ciocolată și flori. A devenit ca o obligație ca multe femei să dăruiască ciocolată tuturor colegilor bărbați. În Japonia este cunoscut ca giri-choko, de la cuvintele giri – obligație și choko – ciocolată. Aceasta contrastează cu honmei-choko, ciocolata dată persoanei iubite. Prietenii (mai ales fetele) pot schimba intre ele in tomo-choko…tomo-prieten. Prin efort de marketing susținut, o zi reciprocă, Ziua albă a apărut. Pe 14 martie bărbații sunt așteptați să întoarcă favorul celor care le-au dat ciocolate de Ziua Îndragostiților. La început cadoul de retur trebuia să fie o bezea sau cioco albă, de unde si numele de Ziua albă. Însă acum lenjeria a devenit un cadou foarte comun. În cultura chineză, există un omolog al Zilei Îndrăgostiților numită Ziua Saptelor, potrivit legendei Ciobanului si Tesatoarei Menajera care s-au găsit în Rai în ziua a șaptea a lunei a șaptea a calendarului lunar.

Valentine's Day

Valentine's Day este Ziua Îndrăgostiților în tradiția occidentală. Se sărbatorește pe data de 14 februarie.

oameni sărbătoresc pe 25 ianuarie în loc de 14 februarie. Ziua comemorează pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndrăgostiților galezi. În Franța o țară tradițional catolică, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul țărilor occidentale. În Danemarca și Norvegia 14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sărbătorită pe o scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

În Suedia este numită ziua tuturor inimilor . Nu este o sărbătoare oficială. În Slovenia un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele și florile încep să crească. Ziua îndrăgostiților a fost sărbatorită ca ziua în care încep lucrările în vii și pe câmpuri. Este de asemenea spus ca păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranță, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii. Ziua iubirii este tradițional 12 martie, ziua Sf Gregor.

În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorit pe 24 februarie. Este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi găsit și în cuvântul dragoste.

România a început să sărbătorească și Valentine's day, deși deja avea prin Dragobete o sărbătoare tradițională. Aceasta a dus la un val de critici din partea mai multor grupuri, persoane reputate, instituții dar și organizații naționaliste ca Noua Dreaptă, care condamnă sărbătorirea Valentine's day în România ca fiind o activitate superficială, comercialistă, un kitsch importat din Occident.

Dragobetele

24 februarie este, pentru romani, sarbatoarea Dragobetelui, o sarbatoare traditionala romaneasca, inlocuita tot mai des in ultimul timp cu sarbatoarea americana Ziua Indragostitilor (Valentine's Day). Numele Dragobete vine de la beat de dragoste si se mai numeste Sfantul Ion de primavara, cel care este fiul Babei Dochia. I se mai spune si Dragomiru-Florea sau Granguru pentru ca acum are loc nunta pasarelelor din padure. Pentru a-si atrage perechea, Graurul auriu pune cateodata in cuib un banut stralucitor.
Dragobetele se serbeaza pe 24 Februarie. Daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul. Acesta este momentul in care cete de fete si flacai fac Dragobetele, pornind in lume chiuind si haulind pentru a culege ghiocei si viorele. Tinerii schimba vorbe de dragoste intre ei, sperand sa fie iubiti de toti pe tot parcursul anului. In plus, ei practicau un obicei de initiere premaritala cu scopul de a se feri de farmece si facaturi de urit.
Adolescenta nu e individuala, ci se bazeaza pe grupuri. De aici vine obiceiul recent al cavalerilor si domnisoarelor de onoare de la nunti. Dragobetele este, pentru romani, o faptura mitica (asimilata cu Eros), care personifica logodna animalelor si, prin extensie, a fetelor si baietilor. Aceasta sarbatoare patronata de Dragobete este asociata cu momentul in care animalele devin fertile. Gospodinele dau pasarilor domestice, in ziua de 24 februarie, hrana considerata afrodisiaca.
Dragobetele, personificare magica a iubirii, era insotit de zane numite "Dragostele". Soli ai destinului si ai evenimentelor implacabile, acestea il pandeau pe om pe cele mai neasteptate carari ale vietii. Ele cunosteau anume cuvinte de dragoste pe care le sopteau tinerilor indragostiti pentru a-si atrage iubirea dorita. Pentru a avea efect, nimeni in afara de urechea fiintei iubite nu trebuia sa auda aceste soapte de dragoste. In aceste soapte se regaseau cuvinte ca: dragoste, dor, drag, inima si numele persoanei iubite. Toate aceste gesturi si vorbe de dragoste constituiau, in acelasi timp, practici benefice pentru sanatatea si echilibrul energetic al organismului.
Alta cerinta a Dragobetelui era juramantul de a nu se minti unul pe altul, juramant pe care si-l faceau pentru tot anul indragostitii sau prietenii deveniti frati de cruce cu ocazia ritualurilor de infratire practicate in aceasta zi.

Fundamentalism religios de Ziua Îndrăgostiţilor

Poliţia religioasă din Arabia Saudită efectuează anual raiduri anti-Valentine's Day. Un oficial al poliţiei religioase (muttawa) a declarat, sub protecţia anonimatului, că mai mulţi proprietari de magazine din Riyadh, capitala regatului, au fost somaţi să retragă de la vânzare produsele roşii asociate cu sărbătoarea îndrăgostiţilor. Trandafiri roşii, obiecte în formă de inimă sau alte cadouri de culoare roşie au fost interzise din cauza legăturii lor cu sărbătoarea sfântului creştin Valentin.

Conform şcolii islamice Wahhabi, respectată la nivel oficial în Arabia Saudită, nici alte sărbători precum aniversările zilelor de naştere, sau Ziua Mamei nu sunt permise. Şcoala respinge de asemenea majoritatea sărbătorilor islamice, considerându-le „inovaţii religioase" o expresie care desemnează îndepărtarea de la valorile fundamentale islamice.

Locuitorii Arabiei Saudite care vor să sărbătorească Ziua Îndrăgostiţilor evită problemele pe care le-ar putea avea cu muttawa făcând cumpărăturile pentru Valentine's cu câteva săptămâni înainte, informează AP.

Interesant este că în Egipt, astfel de probleme sunt inexistente. Pe 14 februarie, Egiptul este efectiv „înghiţit" de produsele de „sezon", iar ofertele turistice romantice arată că egiptenii profită de sărbătoarea americană, ca de oricare altă oportunitate de afaceri. Contrastul dintre cele două țări readuce în discuție fundamentalismul islamic.

Deşi confundat uneori cu radicalismul teroriştilor musulmani, fundamentalismul islamic reprezintă de fapt o concentrare a practicii religioase pe doctrinele iniţiale ale islamismului - mai exact pe învăţăturile profetului Mohamed, cuprinse în Coran şi Sunnah.

Pentru fundamentaliştii islamici, legea este componenta esenţială a religiei islamice. În mod similar, legea este esenţa religiei şi pentru creştinii fundamentalişti, care se disting de creştinii liberali printr-o interpretare literală a Bibliei şi respectarea cu stricteţe a doctrinelor rezultate din această interpretare. De fapt, termenul de „fundamentalist" a fost folosit pentru prima dată de protestanţii americani, în primele decenii ale secolului XX, şi exprima o întoarcere la principiile pe care aceştia le considerau fundamentale pentru credinţa creştină.

Acţiunile de tip fundamentalist intră adesea în conflict cu prevederile constituţionale ale statelor în care se manifestă. Cu numai două săptămâni în urmă, BBC informa că Franţa a refuzat să acorde cetăţenia unui bărbat de origine marocană, pe motiv că acesta îşi obligă soţia să poarte vălul burqa (cel care lasă la vedere doar ochii purtătoarei). Decizia vine pe fondul unei dezbateri mai ample care are loc în Franţa şi care urmăreşte să stabilească dacă purtarea vălului musulman este sau nu un atac la identitatea naţională franceză.

În aceeași perioadă, permisivitatea statului faţă de incidente grave generate de convingerile religioase a fost readusă în discuţie şi în SUA, de data aceasta de un cuplu creştin. Conform ABC News, doi părinţi din Oregon au fost condamnaţi pentru omor din culpă, după ce fiul lor a murit ca urmare a refuzului de a urma un tratament medical ce utiliza transfuziile de sânge. Dilema care transpare din această situaţie este dacă statul ar trebui să continue să protejeze libertatea religioasă a părinţilor, în condiţiile în care aceasta interferează cu drepturi fundamentale ale copiilor lor.

Cuplul a reuşit să obţină o pedeapsă redusă, ca urmare a faptului că fiul lor a refuzat el însuşi transfuziile care l-ar fi putut salva de la moarte.

Pentru ochiul critic al unor experţi în istoria religiilor, precum Martin Marty şi Scott Appleby, este cert că mişcările fundamentaliste apar ca o înarmare spirituală în contextul unei crize a religiei în societatea secularizată.