Copilul in mijlocul ispitelor

Oricine va privi contemporaneitatea noastra din perspectiva unei vieti normale, pe care au dus-o oamenii in vremurile dinainte, nu poate sa nu ramana mirat de cat de departe de norma a devenit viata acum. Notiuni ca autoritate si ascultare, bunacuviinta si amabilitate, comportare in societate si in viata particulara - toate s-au schimbat brusc, s-au intors cu capul in jos. Aceasta viata nenormala poate fi caracterizata ca stricata, alintata. Din pruncie cu copilul se poarta ca si cu un zeisor de familie: poftele lui sunt satisfacute, dorintele indeplinite, el e inconjurat de jucarii, distractii, comoditati, el nu este invatat si educat in conformitate cu regulile stricte de purtare crestina, ci i se creeaza conditii sa se dezvolte in acea directie in care il poarta pornirile sale... Poate ca aceasta se petrece nu in toate familiile si nu intotdeauna, insa asa se intampla suficient de des pentru a deveni o regula a educatiei contemporane a copiilor si pana si parintii care au cele mai bune intentii nu pot evita aceasta cu desavarsire. Chiar si cand parintii incearca sa-si creasca copilul in severitate, rudele si vecinii se vor stradui sa faca invers. Aceasta trebuie luat in consideratie in educatia copilului.

Devenind matur, un astfel de om e firesc ca se va inconjura pe sine cu ceea spre ce a fost deprins de mic: comoditati, distractii, jucarii pentru mari. Viata se umple de o continua goana dupa distractii, care sunt atat de lipsite de orice importanta, incat un vizitator din secolul XIX, privind emisiunile noastre televizate cele mai populare, parcurile, reclama, filmele, muzica - aproape sub orice aspect al culturii contemporane - s-ar gandi ca a nimerit intr-o societate de nebuni, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiana.

In zilele noastre, daca incercam sa ducem o viata crestina, noi trebuie sa constientizam ca lumea din jur incearca sa supuna sufletul nostru ei - si in religie (aceasta se poate observa usor in raspanditele culte care schilodesc sufletele, impunand supunere fata de un "sfant" parvenit) si in viata lumeasca omul se confrunta azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispita permanenta, ba in chipul omniprezentei muzici de fundal, ba in chipul indicatoarelor si a reclamelor pe strazile oraselor. Chiar si in familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei, care dicteaza valorile contemporane, opiniile, gusturile.

De peste tot se aude chemarea: traieste cu ziua de azi, desfateaza-te, relaxeaza-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai intunecat: uita de Dumnezeu si orice alta viata inafara de aceasta, alunga din suflet orice teama de Dumnezeu si cinstire a sfinteniei.

Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa infrunte ispitele lumii?... Zilnic noi trebuie sa fim gata sa infruntam influenta lumii printr-o educatie crestina sanatoasa. Tot ce cunoaste copilul la scoala trebuie sa fie controlat si corectat acasa. Nu trebuie sa gandim ca ceea ce ii dau copilului invatatorii este pur si simplu folositor sau neutru: caci chiar daca el isi insuseste cunostinte si indemanari folositoare (iar cea mai mare parte a scolilor contemporane esueaza rusinos chiar si in aceasta), lui i se vor preda si multe pareri si idei gresite. Aprecierea de catre copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, stiintei si, desigur, a vietii si religiei trebuie sa vina in primul rand din familie si Biserica, altminteri copilul va capata o educatie gresita. Parintii trebuie sa supravegheze ce invata copiii lor si sa repare aceasta acasa, mentinandu-se pe o pozitie sincera si relevand numaidecat aspectul moral, care lipseste cu desavarsire in instruirea laica.

Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, ce filme privesc (ascultand si privind impreuna cu ei, daca este necesar), ce limba aud si cu ce limba vorbesc ei insisi - si la toate acestea sa dea o nota crestina.

In casele in care nu ajunge barbatie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmarindu-se evitarea influentei otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor si parerilor anticrestine.

Loviturile taioase ale lumii impotriva Ortodoxiei sunt indeptate in primul rand asupra copiilor. Si indata ce la copil s-a format o atitudine gresita, problema educarii lui in spirit crestin devin de doua ori mai anevoioasa.

Cultul personalitatii ce ni se impune, relaxarea, indiferentismul, desfatarea, refuzul celui mai neinsemnat gand despre lumea de dincolo - sunt diverse forme ale implantarii ateismului. Cunoscand ce anume vrea lumea sa faca cu noi, noi trebuie sa ne impotrivim. Dar vai, daca urmaresti viata familiilor ortodoxe in lumea de azi si pe urma cum perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea mult mai des este pierduta, decat castigata...

Si totusi nu trebuie sa vedem lumea din jur ca pe un rau absolut. Noi trebuie sa fim destul de intelepti, ca sa folosim in scopurile noastre tot ce e pozitiv in ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atributie la Ortodoxie, pot fi folosite in interesele educatiei ortodoxe.

Copilul care de mic este deprins cu muzica clasica, care s-a dezvoltat sub influenta ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, in masura in care sunt supusi cei care au crescut fara nici o educatie muzicala. O buna educatie muzicala, dupa cuvintele staretilor de la manastirea Optina, curata sufletul si-l pregatesc pentru primirea impresiilor duhovnicesti.

Copilul deprins cu literatura buna, drama, poezia, care a simtit influenta ei asupra sufletului, care a primit o satisfactie autentica, nu va deveni un adept irational al televiziunii moderne si al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul si il abat de la calea crestina.

Copilul care s-a invatat sa vada frumusetea picturii si sculpturii clasice, nu se ademeneste usor de pervertita arta contemporana, nu va fi atras de productiile dezgustatoare ale reclamei si cu atat mai mult ale pornografiei.

Copilul care stie cate ceva despre istoria lumii, si mai ales despre cea crestina, despre aceea cum au trait si au gandit oamenii, prin ce hatisuri au trecut indepartandu-se de Dumnezeu si poruncile Lui, si ce viata minunata si demna au dus atunci cand I-au fost credinciosi Lui, va putea judeca corect despre viata si filozofia timpului nostru si nu-i va urma orbeste pe "invatatorii" veacului acestuia.

Una din problemele care stau astazi in fata instruirii scolare consta in faptul ca copiilor nu li se mai cultiva simtul istoriei. Acesta este un lucru periculos si fatal - a-l lipsi pe copil de memoria istorica. Aceasta inseamna ca el devine lipsit de posibilitatea de a lua pilda de la oamenii care au trait in trecut. Dar istoria, in esenta, se repeta continuu. Atunci cand dumneavoastra observati aceasta doriti sa aflati cum isi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a intamplat cu cei care s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si cu cei care isi schimbau viata lor, oferindu-ne noua o pilda stralucita.

Simtul istoriei e foarte important si el trebuie cultivat in copii. in general, un om care cunoaste bine cele mai bune roade ale culturii laice, care in Rusia aproape intotdeauna are un rasunet religios, crestin, capata mai multe posibilitati sa duca o viata ortodoxa laborioasa, decat cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscand doar cultura care este la moda astazi.

Anume de aceea in lupta noastra impotriva duhului lumii acesteia noi putem si trebuie sa folosim ceea ce poate sa ofere lumea mai bun, ca sa mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun in lume, daca numai ne ajunge intelepciune ca sa vedem aceasta, indica spre Dumnezeu si Ortodoxie.

Despre cresterea copiilor

Amintind porunca Decalogului, care prevede respectul fata de parinti, Sfantul Apostol Pavel sfatuieste copiii sa asculte de parintii lor, dar si pe parinti sa nu "isi intarate la manie" copiii (Efes . 6,1-4) Sfatului acesta trebuie sa ii dam o mai mare atentie in epoca noastra. Conditiile de trai ale copiilor, cel putin in marile centre urbane, sunt deosebit de apasatoare pentru sanatatea lor psihica si spirituala, instrainarea de mediul natural si limitarea lor la spatiile asfixiante ale blocurilor, absenta linistii si a libertatii de miscare, atmosfera poluanta si ritmul angoasant al vietii, supraincarcarea scolara si depersonalizarea instruirii duc la surmenaj. Acesta provoaca la randul lui intense reactii psihice, care ajung sa ia forma revoltei. Mai mult, feluritele incitari si nenumaratele provocari si oferte de distractii de orice nivel calitativ, interventia de tip proxenet a mass-mediei si a reclamelor de tot felul fac lucrarea pedagogica a parintilor, ca si a tuturor celor responsabili de educarea copiilor, deosebit de problematica. In aceste conditii, lipsa discernamantului si a intelegerii din partea parintilor poate avea grave consecinte si poate duce la rezultate dezastruoase. De aceea sporirea atentiei, dar si a iubirii, in lucrarea de crestere a copiilor constituie o nevoie imperioasa." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis) "Copiii isi privesc parintii ca pe niste autoritati. Aceasta este folositor si necesar educatiei si maturizarii lor spirituale. La inceput, determinanta este pentru copil autoritatea mamei. Mai apoi conceptul de autoritate se asociaza in sufletul copilului cu persoana tatalui. Adevarata autoritate nu se exercita insa ca putere, ci ca adevar care convinge si calauzeste la libertate. Aceasta autoritate nu se intemeiaza pe asuprire si constrangere, ci pe iubire si slujire. Exercitarea ei ca putere opresiva da nastere unor stari negative, constientizate mai ales in epoca noastra. Indeosebi in societatea contemporana, care preseaza asupra copilului cu nesfarsite posibilitati si incitari, dialogul cu el in vederea abordarii corecte a lucrurilor este deosebit de imperativ. Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum de la sine inteles, ci sa isi aleaga propriul lui drum din multitudinea de posibilitati alternative ce i se ofera. De altfel acelasi lucru sunt chemati sa il faca si cei mari. si daca aceasta este dificil pentru cei mari, pentru cei mici este cu mult mai dificil. Dar pentru a fi ajutati si indrumati de parinti este nevoie de iubire si intelegere." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Cresterea copiilor depinde in principal de parinti. Odinioara exista si cercul mai larg al familiei patriarhale, care exercita si el asupra copiilor o influenta cu un mai intens caracter colectiv. Dar o data cu disparitia familiei patriarhale si predominarea celei nucleice, cresterea copiilor a ramas mai mult in mana parintilor. Desigur, o mare parte a lucrarii lor o preiau astazi factorii de specialitate ai societatii sau chiar si mass-media. Presa, radioul si mai ales televizorul si internetul intervin ca "profesori la domiciliu", cu o uriasa putere de influenta, si exercita o educatie care scapa controlului. in special televizorul functioneaza ca cea mai puternica scoala, care hraneste viata cotidiana a oamenilor de toate varstele cu informatii, distractii, arta si crearea unor modele de imitat, introducand si consacrand inselaciunea, violenta, crima si imoralitatea. Cu toate acestea, importanta prezentei si a modelului parintilor in cresterea si educarea copiilor ramane fundamentala si de neinlocuit. Raul este insa ca adesea parintii insisi isi neglijeaza aceasta lucrare a lor si o predau unor persoane iresponsabile sau chiar o incredinteaza mass-mediei. Acest lucru se intampla de obicei atunci cand, datorita exercitarii profesiei, mama este nevoita sa absenteze de acasa." (prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Indeosebi legatura armonioasa a parintilor constituie cea mai buna premisa pentru dezvoltarea morala si spirituala a copiilor. Din contra, lipsa armoniei in relatiile parintilor influenteaza negativ intreaga viata a copiilor." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"In vreme ce se vorbeste de nevoia educarii copiilor de catre parinti, se uita de nevoia autoeducarii parintilor, dar si a celor mai varstnici in general, in cadrul comuniunii lor cu copiii. Hristos ii cheama, precum stim, pe credinciosi sa se faca precum copiii, fiindca doar asa vor intra in imparatia lui Dumnezeu. Iar Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe credinciosi sa fie copii "cand e vorba de rautate", fara insa a-si imputina maturitatea mintii. Parintii au marele privilegiu de a trai impreuna cu copii lor si de a cunoaste, pastrandu-si totodata maturitatea varstei, caracterul de copil ai acestora. Adesea insa, mai ales in epoca noastra, parintii nu dedica timp suficient faptului de a trai ca niste copii impreuna cu copiii, ci mai degraba cheltuie si timpul copiilor in activitati intelectuale plicticoase, distrugand astfel varsta copilariei nevinovate." (Prof. Dr. Georgois Mantzaridis)

"Oamenii se nasc si cresc in general in familie. in mediul familial se manifesta pentru intaia data sociabilitatea omului, i se formeaza personalitatea si se pun bazele exercitarii caracterului social sau a comuniunii, care ii vor determina intr-un mod hotarator intreaga viata. Dupa cum tatal sau mama nu este in familie o unitate impersonala, tot asa nici copilul nu este in familie o unitate impersonala, ci o persoana concreta, unica si irepetabila. Are numele lui si este de neinlocuit in unicitatea lui. Cu ajutorul parintilor si al celorlalti membri ai mediului familial, copilul isi creeaza prima imagine despre lume si societate, isi formeaza religiozitatea sau conceptia lui despre lume, cultiva respectul sau dispretul fata de aproapele si dezvolta spiritul intrajutorarii sau individualismului. Familia care traieste crestineste se dovedeste un laborator al iubirii. in cadrul ei, fiecare isi gaseste in persoana celuilalt adevaratul sine, pe Hristos: sotul in persoana sotiei si reciproc, parintii in persoanele copiilor, copiii in persoanele parintilor, fratii in persoanele fratilor." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Scopul educatiei trebuie sa fie nu atat de a evita contactul cu raul, ceea ce e aproape imposibil, cat mai ales de a-l face pe copil sa lupte contra raului si sa-l invinga." (Prof. Anastasia Popescu)

Despre raul pe care il pot face parintii in formarea si educarea propriului copil

Încă de când este mic, să nu îi refuzati absolut nimic. Dati-i orice îsi doreste, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creste si va crede că toti îi sunt datori cu toate si că are numai drepturi. • Când va începe să vorbească urât si să ocărască, voi să râdeti. Astfel îl veti face să înteleagă că este foarte "destept"! • Nu îi spuneti niciodată: "Aceasta este o faptă rea!" Asa spun numai cei cu conceptii învechite. Când mai târziu va creste si va întâlni greutătile vietii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăteste. • Să adunati voi, ceea ce el aruncă încolo si încoace - cărti, haine, pantofi ...- Să nu îi spuneti niciodată: "Adună-le, pune-le la loc!" Astfel va crede că mama este roaba sa, si că pentru toate sunt responsabili ceilalti. • Lăsati-l să vadă orice (mai ales la televizor) si să citească de toate, fără să îl îndrumati niciodată. Copilul vostru este genial si stie să facă distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vastă! • Să nu îi dati nici un fel de educatie duhovnicească. Să vorbiti în bătaie de joc despre credintă, Biserică, preoti si despre toti aceia care îi urmează. Când copilul va creste, "va putea alege si singur". • Dati-i din belsug bani de cheltuială, ca nu cumva să se simtă mai prejos decât ceilalti copii si "ca să nu ducă lipsă, asa cum am dus noi". Când va creste mare, va fi sigur că valoarea unui om se judecă după câti bani are, indiferent de modul prin care ia dobândit. • Să nu îi spune-ti niciodată: "Fă asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar să îi provocati... anumite traume psihice! Atunci când va creste va crede că în viată trebuie numai să poruncesti si să nu asculti niciodată de nimeni. 49 • Să vă certati, să vă ocărâti, să vă jigniti unul pe celălalt în fata copiilor fără nici o rusine. (Nu vă îngrijorati, nu îi veti provoca astfel nici un fel de traumă psihică!). Mai târziu, când se va căsători, i se va părea normal să facă aceleasi lucruri. • Când va începe să cunoască plăcerile trupesti si să se afunde în plasa acestora, voi să vă faceti că nu observati. Să nu îi vorbiti, să nu îl îndrumati, să nu îl sfătuiti. Lăsati-l să se izbească singur de probleme, "de vreme ce asa este firesc". • Să îi luati întotdeauna apărarea fată de profesori sau vecini. Să nu credeti niciodată că "îngerasul vostru" poate să facă obrăznicii si fapte rele. Certati-vă cu aceia care vă atrag atentia în mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defăimători. • Când veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru că a furat bani sau a consumat droguri, strigati cu putere în fata tuturor că este un copil rău, un hot, că v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodată să îl faceti să înteleagă. Astfel, voi veti iesi basma curată, justificati în fata celorlalti.

22 de indemnuri pentru mame

1.Ascultarea este absolut necesara pentru buna randuiala a familiei.
2.Niciodata nu da o regula daca nu intentionezi ca ea sa fie ascultata intotdeauna.
3.Niciodata nu pedepsi copilul daca el nu a gresit in mod intentionat.
4.Nu te gandi niciodata ca un copil e prea mic ca sa fie ascultator.
5.Ai grija sa nu fii prea severa.
6.Pastreaza-ti autocontrolul.
7.Fa-ti datoria cu fermitate si in mod constant.Niciodata nu renunta la disciplinarea copiilor fiindca e dureros pentru sentimentele tale materne.
8.Nu vorbi despre copii in prezenta lor.
9.Nu fa spectacol din calitatile copiilor tai.
10.Nu iti dezamagi copiii.
11.Nu ii invinui in mod continuu.
12.Parintii trebuie sa ia educatia crestina a copiilor ca pe o indatorire personala.
13.Parintii sa fie un exemplu de traire crestina autentica.
14.Invata-i credinta intr-un mod placut.
15.Foloseste situatiile zilnice pentru a-i invata pe copii despre Hristos.
16.Roaga-te impreuna cu copiii,si invata-i sa se roage si singuri
17.Invata-ti copiii sa-si pastreze mintea curata.
18.Invata-ti copiii sa spuna adevarul.Pentru a evita minciuna nu pedepsi o greseala care a fost marturisita si regretata.
19.Invata-ti copiii sa fie iertatori.
20.Nu pedepsi copiii la manie.
21.Lauda si rasplateste purtarea buna(dar nu mitui).
22.Fii o mama politicoasa, blanda si vesela.

Influenta televizorului si a calculatorului asupra copiilor

Nu este nevoie de mari eforturi pentru a intinde mana si a da drumul la televizor. De ce insa face asta omul (adult sau copil) ? Iata ceea ce este important. Masinal, din obisnuinta ? Din lipsa de altceva ? Pentru a se "deconecta", a uita de sine inaintea ecranului ? Spre a crea un fundal pentru alte preocupari ?... Nu, aceste motive nu pot fi considerate de catre parinti ca intemeiate si trebuie respinse ferm, folosindu-se autoritatea parinteasca.

Dar nu exista oare emisiuni TV folositoare ? Nu exista emisiuni stiintifice care dezvolta intelectul, starnesc apetitul pentru cunoastere si gandire autonoma ?... Emisiunile de popularizare a stiintei, care se ocupa de istorie, de arta, de stiintele naturii, nu numai ca nu dauneaza adolescentului, ci ii aduc si un anumit folos. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la unele filme artistice si, desigur, la emisiunile religioase ortodoxe care au aparut in ultimii ani. Parintii trebuie doar sa selecteze aceste emisiuni, si sa Ie selecteze cu rigurozitate.

Astfel, intr-o familie ortodoxa, tatal deschide in seara zilei de duminica, impreuna cu fiica sa, programul TV pe saptamana urmatoare si, inarmandu-se cu o carioca, aleg impreuna emisiunile pe care le vor viziona. Daca ies prea multe, se face o selectie si mat stricta, avand ca baza o "limita" de timp determinata... Poate ca aceasta experienta li se potriveste si altora ?... Este foarte important ca televizorul sa fie deschis numai pentru a se viziona ceva anume, nu pentru a se pierde vremea in fata lui. Te uiti la ceva si inchizi imediat, fara a te lasa atras sa vizionezi si emisiunea urmatoare. Acesta este lucrul principal.

Parintii intelepti stiu sa puna si televizorul in slujba familiei. Pentru ei, el nu mai este "domnul Televizor", ci un umil ajutator. Imaginea vizuala este cea mai vie, cea care ramane cel mai usor in memorie. Limbajul vizual al artei cinematografice penetreaza pana in sufletul copilului. De aceea, este important ce se rosteste prin acest "limbaj".

Putem doar adauga ca interdictia parinteasca (daca cel mic vrea foarte mult sa vada o anumita emisiune, iar parintii stiu ca aceasta nu se cuvine defel) trebuie sa fie motivata fie si prin cele spuse despre televizor in cartea noastra. In orice caz, sarcina parintilor este sa explice intr-un mod accesibil copilului necajit ca nimic nu este pentru suflet lipsit de urmari si sa-l ajute a distinge ceea ce este rau de ceea ce este bun.

Nu trebuie sa fugim ingroziti nici de computer. Aici pot fi facute aceleasi recomandari ca si in privinta televizorului: limitarea stricta a timpului consacrat folosirii calculatorului si o atitudine judicioasa. In secolul computerizarii generale, cand computerele se afla chiar si in manastirile ortodoxe, a-l tine pe copil intr-o izolare artificiala fata de ele inseamna a complica pentru el viata "adulta" care ii sta in fata, studiile si, poate, activitatea profesionala. Oare merita sa-l retragem pe copil din scoala numai pentru ca acolo se deschide o clasa de informatica ?

Asadar, pentru ca el, avand acces la "masina inteligenta", sa nu se lase prins de patima jocurilor, au de jucat un rol si parintii, care sunt datori sa-i explice cu autoritate cum stau lucrurile: ca computerul nu este o jucarie, ci un instrument destinat activitatilor folositoare, si trebuie sa slujeasca la lucruri bune, nu spre vatamarea omului.