Raţionamentul prin inducţie

Încă o funcţiune de cunoaştere, care este în legătură cu această uniformitate a întâmplărilor naturii este, aş zice, raţionamentul de inducţiune.
Eu am văzut că, de câte ori pun apa să fiarbă şi măsor temperatura, în momentul fierberii, mi se indică 100° C. Aşa s-a întâmplat de câte ori am făcut experienţa: apa fierbe la 100° C. Pot să măresc oricât temperatura, gradul de fierbere al apei va rămâne întotdeauna 100° C. Nelogic, pentru că, dacă eu pun un recipient cu apă care are temperatura ambiantă de 17°-18° C şi pun dedesubt foc, o să constat cum, din minut în minut, temperatura acelui volum de apă se va ridica. Până unde? Dacă nu ajung niciodată la fenomenul de fierbere? Voi fi nevoit să conchid, în virtutea aceluiaşi principiu al regularităţii, că temperatura volumului de apă creşte mereu. Până unde? La infinit. Ar trebui să conchid că apa are această proprietate de a-şi urca temperatura la infinit, pe măsură ce este încălzită. Avem astăzi aparate, cum este de pildă cuptorul electric al lui Moissan, cu care putem obţine temperaturi de 3500° C şi desigur că se va putea obţine în viitor o temperatură şi mai ridicată. Dacă nu am ajuns niciodată la temperatura de fierbere a apei, am putea să deducem - din faptul că temperatura apei se ridică pe măsură ce o încălzim - că i-am putea-o ridica până la 3500° C. Aşa ar fi logic, în virtutea principiului regularităţii, şi totuşi, tot în virtutea principiului regularităţii, dacă apa fierbe totdeauna la temperatura de 100° C, peste 100° C nu poate să treacă niciodată apa care fierbe. (O să vedeţi imediat de ce am dat exemplul acesta.) Aceasta este inducţiunea.
La baza inducţiunii, a generalizării acesteia pe care o facem, stă tocmai regularitatea întâmplărilor din natură.