Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii!

(Rom,.13, 12)

Cutremurul de pamant – fenomen natural asociat teofaniei, pedeapsa divina sau avertisment


Pentru notiunea de cutremur, greaca Septuagintei are cuvantul ”seismos”, intrat demult in limbajul de specialitate. Cauzate uneori de activitatile vulcanice, acolo unde sunt, de deplasarile lente ale placilor tectonice sau ale scoartei terestre, cutremurele au fost si sunt destul de frecvente in Palestina deoarece chiar structura geologica a tarii favorizeaza astfel de fenomene.

Situata asadar intr-o zona cu frecvente miscari seismice tara a fost adeseori lovita de astfel de calamitati, uneori cu rezultate de-a dreptul dramatice, pastrate ca amintiri vii peste generatii.

Un cutremur de proportii a avut loc in sec. VIII i.Hr. ce a ramas drept reper pentru unii asa cum rezulta din cuvantarile profetului Amos (cap. 1, 1), care-si dateaza activitatea misionara raportandu-se la acel nefericit eveniment.

Dupa estimarile unor arheologi, cutremurul s-ar fi produs in anul 760 i.Hr., pe vremea domniei regelui Ozia (784-734). Pietatea poporului evreu a facut chiar o legatura intre acel cataclism natural si sacrielgiul comis de regele Ozia, care a incercat sa uzurpe atributiile marelui preot al timpului (cf. II Cronici 26, 18).

Si profetul Zaharia se raporteaza la un cutremur, probabil acelasi din timpul lui Ozia, de o asemenea intensitate incat a despartit in doua muntele Maslinilor (cap. 14, 4) pe care-l foloseste ca imagine a zilei celei mari si infricosatoare a judecatii divine de la sfarsitul veacurilor.

La randul sau, istoricul Iosif Favius relateaza ca in anul al saptelea de domnie al regelui Irod s-a produs un cutremur in Iudeea cu asemenea magnitudine cum nu s-a mai vazut altul pana atunci, si in intreaga tara s-au prapadit o multime de vite si vreo treizeci de mii de oameni si-au gasit sfarsitul sub ruinele caselor daramate. De notat ca scriitorii clasici si moderni amintesc de cel putin sapte miscari seismice majore in Palestina in era crestina, unele cu efecte de-a dreptul catastrofale, cum ar fi, spre exemplu, cel din 1837 care a afectat 12 districte, lasand in urma sa cel putin patru mii de victime.

Un alt mare cutremur s-a produs in 1927 care a facut sa se prabuseasca malurile raului Iordan atat de mult incat in vecinatatea localitatii Adam apa n-a mai putut trece printre malurile de lut, surpate in albie, timp de 21 de ore. Acest amanunt este important deoarece sugereaza ca un astfel de fenomen s-ar fi putut intampla si in momentul trecerii acelui rau care si-a oprit apele, la trecerea fiilor lui Israel sub conducerea lui Iosua (cap. 3, 16).

De mentionat ca urme ale unui teribil cutremur au fost identificate de catre arheologi si in ruinele fostelor cladiri ale comunitatii eseniene de la Qumran. Oricum, din cauza activitatilor vulcanice ca si a modificarii scoartei pamantului, textele biblice amintesc de numeroase miscari seismice ce produc uneori zgomote asurzitoare (Iezechiel 3, 12-13).

Amploarea unora poate determina deschiderea crustei pamantului (cf. Numerii 16, 32). Centrele cu cea mai frecventa activitate seismica se afla in nordul Galileii, chiar langa biblicul oras Nablus si langa Lydda, precum si in muntii lui Iuda, in valea Iordanului, la Ierihon si Tiberiada. Cercetatorii in domeniu au estimat ca in Palestina ar avea loc cate doua sau trei cutremure majore la un secol, si de la doua la sase pe an de mica intensitate.

Pr. Prof. Dr. Petre Semen

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

multumesc

Acatiste

Acatiste speciale

Acatistul Maicii Domnului Vindecatoarea de cancer

Acatistul Maicii Domnului - la icoana sporirea mintii