Un lucru, pentru ca să existe, trebuie să fie gândit. Dacă nu este gândit, nu există pentru mine. Dar dacă lucrul în sine nu poate să fie cunoscut însemnează că el nu poate să fie gândit. În momentul în care un lucru nu poate să fie gândit, el nu există, deci lucrul în sine nu există. Este cea mai frumoasă exemplificare de sofistică contimporană, pentru că aci se joacă asupra a două înţelesuri ale cuvântului "gândit". Eu gândesc un lucru însemnează că am un conţinut de conştiinţă; dar: eu gândesc un lucru nu însemnează: eu cunosc un lucru. Eu pot să gândesc un lucru fără să-l cunosc. A cunoaşte un lucru însemnează ceva mai mult; însemnează, întâi, a-l deosebi de tot ceea ce este altfel decât el, dar, în acelaşi timp, însemnează a-l analiza şi în ceea ce este el ca atare. Trebuie să-i aplic cele două operaţiuni fundamentale carteziene unui lucru pentru ca să-l cunosc: claritatea şi distincţia. Dacă aplic numai o asemenea operaţie, este natural că l-am gândit, dar nu l-am cunoscut.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lucrul în sine. Eu disting lucrul în sine de toate lucrurile celelalte. Vasăzică, aplic operaţia de distincţie, atât şi nimic mai mult decât atât. Eu însă nu pot să-i aplic şi operaţia de claritate; adică, nu pot să disting elementele constitutive ale acestui lucru. El poate să existe ca şi conţinut de conştiinţă, şi totuşi să nu fie cunoscut, poate să fie gândit şi să nu fie cunoscut. Fenomenologismul afirmă însă că lucrul în sine nu poate să fie cunoscut, nu că lucrul în sine nu poate să fie gândit - şi distincţia este fundamentală. Aşa încât conscienţialismul, care încearcă să nege realitatea obiectivă în afară de conştiinţa noastră, încercând să pună accentul pe o anumită poziţie kantiană, nu izbuteşte să facă lucrul acesta pentru simplul motiv că recurge pur şi simplu la un sofism, la confuzia dintre a gândi şi a cunoaşte, care confuzie nu este cu nimic fundată. Dar unde poate să ducă această confuzie şi unde poate să ducă conscienţialismul se vede foarte bine - şi citez exemplul acesta numai ca să leg cu ceea ce spuneam ieri -, aş zice, în extrema stângă a conscienţialismului, în aşa-numitele teorii solipsiste.
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lucrul în sine. Eu disting lucrul în sine de toate lucrurile celelalte. Vasăzică, aplic operaţia de distincţie, atât şi nimic mai mult decât atât. Eu însă nu pot să-i aplic şi operaţia de claritate; adică, nu pot să disting elementele constitutive ale acestui lucru. El poate să existe ca şi conţinut de conştiinţă, şi totuşi să nu fie cunoscut, poate să fie gândit şi să nu fie cunoscut. Fenomenologismul afirmă însă că lucrul în sine nu poate să fie cunoscut, nu că lucrul în sine nu poate să fie gândit - şi distincţia este fundamentală. Aşa încât conscienţialismul, care încearcă să nege realitatea obiectivă în afară de conştiinţa noastră, încercând să pună accentul pe o anumită poziţie kantiană, nu izbuteşte să facă lucrul acesta pentru simplul motiv că recurge pur şi simplu la un sofism, la confuzia dintre a gândi şi a cunoaşte, care confuzie nu este cu nimic fundată. Dar unde poate să ducă această confuzie şi unde poate să ducă conscienţialismul se vede foarte bine - şi citez exemplul acesta numai ca să leg cu ceea ce spuneam ieri -, aş zice, în extrema stângă a conscienţialismului, în aşa-numitele teorii solipsiste.
Reverenda prezintă la faţă un buzunar mic brodat cu paspoal din saten negru, buzunarul este lung de 8 cm şi este poziţionat în partea stângă sus.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
multumesc