Salariul just :Legea salarizării unice, în dezbatere publică

România postcomunistă este pusă sub semnul injustiţiei sociale. Cetăţenii reclamă lipsa proiectelor de societate şi răspund mai degrabă negativ în ceea ce priveşte sondarea gradului de încredere în instituţiile statului. Cu toate acestea, ideile reformatoare sau planurile de salvare a ţării inundă spaţiul public înecându-l în propriul suc, astfel încât rareori distingem o viziune coerentă asupra societăţii noastre. Vocile intelectualilor publici sunt mai deloc auzite, în vreme ce micile zâzanii cu iz de huliganism politic devin subiecte de presă pentru un public firav educat în ceea ce priveşte cultura politică. Cea din urmă ne spune că una dintre marile griji ale guvernelor este aceea de a căuta să instaureze dreptatea socială, chiar dacă societatea pare dezbinată de clivajele postcomuniste: săraci contra bogaţi, descurcăreţi contra inadaptaţi ai capitalismului postmodern, credincioşi contra ignoranţi ai spiritualului. Dreptatea socială Problema dreptăţii sociale a preocupat societăţile moderne încă de când acestea au dobândit conştiinţa de sine. Unul dintre elementele cele mai importante pentru justiţia socială este asigurarea unui salariu care să respecte demnitatea şi libertatea umană. Chiar dacă nu guvernul plăteşte toate salariile, el are rolul de a se asigura că toţi cetăţenii au la sfârşitul unei luni de muncă posibilitatea de a trăi demn. În acest sens, instrumentele sunt foarte diferite: nu în toate ţările întâlnim o lege a salariului minim garantat de guvern, contracte colective de muncă sau sindicate foarte puternice. Întâlnim în schimb o substanţială reflecţie politică asupra salarizării. Toma dâAquino este printre primii teologi, care, încercând să măsoare valoarea muncii, a descris principiile creştine ale echităţii veniturilor conform cuvintelor Mântuitorului Nostru Iisus Hristos: "Vrednic este lucrătorul de plata sa" (Evanghelia după Luca 10, 7). Căzută în ignoranţă până în zorii modernităţii, tema salariului just revine în atenţia creştinilor sociali abia la sfârşitul secolului al XIX-lea când, sub presiunea socialismului perceput ca anticreştin, a fost avansată ideea de justiţie socială creştină.