Nevinovatia copiilor-conditie de a intra in imparatia cea cereasca

In legatura cu conditiile intrarii in imparatia lui Dumnezeu, e bine sa ne gandim si la faptul ca Domnul Hristos a spus: "Daca nu veti fi cum sunt copiii, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu" (Matei 18, 3). Si chiar a pus in mijloc un copil si a spus ca daca nu veti ajunge sa fiti cum e copilul acesta, nu veti intra in imparatia lui Dumnezeu. De aici intelegem ca, pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa ai nevinovatia copilului. Acuma, in legatura cu nevinovatia copilului... noi stim ca si copiii fac rele, noi stim ca si copiii sunt asupriti de patimi, ca multi dintre copii au o rautate, insa ceva uitam, si anume uitam ca nu sunt statornici in rau, iar Domnul Hristos asta a vrut sa spuna: ca numai daca nu veti fi statornici in rautate, ci veti avea bunatatea copilului - care iarta indata, care nu-si mai aduce aminte de necazurile pe care i le-a facut cineva -, numai atunci veti intra in imparatia lui Dumnezeu.

Chiar spune cineva - si are dreptate sa spuna - ca nevinovatia copilareasca este starea la care trebuie sa ajunga omul mare; sfintenia omului mare este sa ajunga la nevinovatia copilului. Sfantul Apostol Pavel precizeaza in Epistola I catre Corinteni ca nu trebuie sa fim copii cand e vorba de minte - deci cu insuficiente -, ci trebuie sa fim copii cand e vorba de rautate. Chiar scrie: "Nu fiti copii cu mintea, ci cu mintea fiti barbati" (I Corinteni 14, 20). Deci sa fiti copii cand e vorba de rautate, dar nu fiti cu insuficientele copilului, ci la minte fiti barbati; sa avem inima barbateasca si inima de copil, iar daca avem inima de copil, inseamna ca suntem potriviti pentru imparatia lui Dumnezeu. Omul imparatiei lui Dumnezeu trebuie sa aiba nevinovatia copilului, dar sa aiba minte deplina, pentru ca Domnul Hristos - si Dumnezeu, in general - nu binecuvinteaza insuficientele, ci binecuvinteaza implinirile.