Relatia dintre barbat si femeie in Romania in ce priveste viata economica

Datele statistice anuale consemnează diferenţe substanţiale între situaţia femeilor şi bărbaţilor, iar compararea datelor în timp relevă că diferenţele pe plan economic dintre situaţia femeilor şi a bărbaţilor au o tendinţă de creştere. Datele din ultimii 50 de ani arată că, în ansamblul populaţiei, procentul femeilor s-a situat în medie peste 50%. Dacă în domeniul ocupării, la sfârşitul anului 1999, femeile reprezentau 46,2% din totalul populaţiei ocupate1, ceea ce relevă totuşi o tendinţă de diminuare a diferenţelor, alte date vin să completeze şi să nuanţeze această imagine. Salariile din sectoarele în care proporţia femeilor este majoritară în rândul angajaţilor sunt mai mici decât cele ale bărbaţilor care deţin ponderea. Salariile din sectoarele bugetare, în care peste 2/3 din personal sunt femei, se situează sub nivelul mediu pe economie. Conform datelor din anul 1999, femeile lucrează majoritar în următoarele domenii ale economiei naţionale: sănătate şi asistenţă socială (78,8%); activităţi financiare, bancare şi de asigurări (71,3%); învăţământ (69,5%); hoteluri şi restaurante (66%); comerţ (55,4%); poştă şi telecomunicaţii (53,9%); agricultură (50,4%). Întrucât de-a lungul anilor procentele de mai sus au suferit modificări nesemnificative, se poate afirma că în mod tradiţional în aceste domenii de activitate lucrează în majoritate femei. Cum au fost recompensate în anul 1999 persoanele ocupate? Este evident că salariile femeilor sunt constant mai mici decât cele ale bărbaţilor chiar şi în domeniile de activitate în care ponderea lor este de peste 50%, media diferenţei dintre ele fiind de 8,5%. Deoarece nu sunt publicate date statistice privind cuantumurile pensiilor, putem deduce însă că diferenţele dintre salariile bărbaţilor şi ale femeilor, sistematic în defavoarea acestora din urmă, se conservă şi se transmit şi pensiilor, deducţia fiind valabilă, de altfel, pentru toate drepturile de asigurări sociale care se calculează în funcţie de salariul individual. Alţi indicatori statistici relevă importante disparităţi între femei şi bărbaţi în privinţa accesului la promovare şi carieră. Astfel, în categoria conducătorilor şi funcţionarilor superiori din administraţia publică şi din unităţile economico-sociale, numărul femeilor era, în 1997, de peste două ori mai mic decât cel al bărbaţilor, iar în 1999 discrepanţa a crescut, numărul femeilor fiind acum de peste 3 ori mai mic. În 1997, femeile erau preponderente în grupul de funcţionari administrativi (72,8%), lucrători operativi în servicii şi comerţ (72,3%), tehnicieni, maiştri şi asimilaţi (62,2%), agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (50,4%), situaţie care a rămas aproape neschimbată şi în anul 1999. În general, femeile sunt prezente cu precădere în domeniile de activitate cu nivel scăzut de salarizare. În schimb, bărbaţii nu sunt încurajaţi să ocupe posturi considerate prin tradiţie ocupate de femei, cum ar fi: educatoare, baby-sitter, asistente medicale, femeie de serviciu, secretară etc. limitându-se astfel accesul lor pe piaţa muncii. Din analiza datelor statistice rezultă că femeile reprezintă o categorie de populaţie mai vulnerabilă la efectele tranziţiei, caracterizată printr-o rată crescută a şomajului de lungă durată, prin limitarea accesului la locuri de muncă (în general) şi la locuri de muncă bine plătite (în special), prin creşterea participării la economia subterană, care nu asigură accesul la sistemul de securitate socială.