Cuvant la Botezul Domnului

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa intoarcerea Sa din Egipt, vietuia in Galileea, in cetatea Sa, Nazaret, unde crescuse, tainuindu-si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la varsta de treizeci de ani, pentru ca nu era ingaduit cuiva dintre iudei, mai inainte de 30 de ani, sa aiba rinduiala de dascal sau de preot. Pentru aceasta nici Domnul Hristos pana la acesti ani nu a inceput propovaduirile Sale, nici nu Se arata ca este Fiul lui Dumnezeu si Arhiereul cel mare, Care a strabatut cerurile pana ce s-a implinit numarul anilor Lui.

El vietuia in Nazaret, cu Preacurata Sa Maica si cu Iosif, parutul Sau tata, care era lucrator de lemn si cu care lucra impreuna. Dupa moartea lui Iosif, singur Domnul facea acel lucru de mana, castigand prin osteneala, hrana pentru El si pentru prea iubita Sa maica, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi si nici a minca piinea in zadar.

Apoi, implinindu-se cei 30 de ani si venind vremea dumnezeiestii Lui aratari - precum zice Evanghelia -, ca sa se arate lui Israel: A fost cuvintul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitindu-l pe el ca sa-L boteze cu apa. Deci, i-a pus un semn incredintat dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel care a venit in lume, precum singur Botezatorul intru a sa buna vestire spune, zicind: Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Deasupra Caruia vei vedea Duhul pogorindu-se si raminind peste El, Acela este cel ce boteaza cu Duh Sfant".

Deci, ascultind Ioan cuvintul lui Dumnezeu, a venit in partile Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor. Pentru ca el era acela de care mai inainte a zis Isaia: Glasul celui ce striga in pustie, gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui. Deci, venea la dinsul toata latura Iudeei si a Ierusalimului, si se botezau toti de la dinsul, in riul Iordanului, marturisindu-si pacatele. Atunci a venit si Iisus din Galileea la Iordan, ca sa fie botezat de Ioan. El a venit intr-acea vreme, dupa ce Ioan spusese mai inainte poporului despre El, zicind:Vine in urma mea Cel mai tare decit mine, Caruia nu sint vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant.

Dupa aceste cuvinte, a venit Iisus ca sa Se boteze, cu toate ca nu-I trebuia aceasta, ca unul Care era preacurat, fiind nascut din Preacurata si Preasfanta Fecioara, El Insusi fiind izvorul a toata curatia si sfantenia.

Insa Cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea a venit la riu ca sa sfanteasca apele cu Botezul. A venit la ape ca sa curateasca firea lor; a venit sa Se boteze ca sa ne pregateasca baia sfantului Botez. A venit la Ioan, pentru ca acesta sa fie pentru dinsul martor nemincinos, vazind pe Duhul Sfant pogorindu-Se peste Cel pe Care-L boteza si auzind glasul Tatalui de sus.

Ioan se sfia de El, zicind: Eu am trebuinta sa ma botez de Tine si Tu vii la mine. Caci Ioan cu duhul L-a cunoscut pe El; pentru ca mai inainte cu 30 de ani a saltat de bucurie in pintecele maicii sale; deci, avea trebuinta de botezul Lui, ca cel ce era in pacatul neascultarii, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc.

Iar Domnul a zis: Lasa acum, ca asa se cade a implini toata dreptatea. Prin dreptate intelege aici Sfantul Ioan Gura de Aur poruncile lui Dumnezeu; ca si cum ar fi zis: "De vreme ce toate cite le porunceste legea le-am savirsit si singura aceasta a ramas, adica sa Ma botez; deci, Mi Se cade sa o savirsesc si pe aceasta". Iar botezul lui Ioan era porunca lui Dumnezeu, precum el zice: Cel ce m-a trimis ca sa botez cu apa, Acela mi-a zis.

Deci, cine l-a trimis? Aratat este ca a fost Insusi Dumnezeu, cum zice insasi Scriptura: "A fost cuvintul lui Dumnezeu catre Ioan". Deci, Iisus, fiind in varsta de 30 de ani, S-a botezat pentru ca omul de la aceasta varsta se pleaca cu inlesnire catre tot pacatul.

Asa graiau Ioan Gura de Aur si Teofilact, cum ca cea dintii varsta a copilariei are multa nestiinta si zburdalnicie, a doua varsta, a tineretilor, se aprinde de pofta trupeasca, iar varsta de 30 de ani, a barbatului desavirsit, este a iubirii de aur, a maririi desarte, a iutimii, a miniei si a tuturor pacatelor.

Pentru aceasta Hristos Domnul a asteptat botezul pana la aceasta varsta, ca sa implineasca legea cu toate virstele, sa sfanteasca firea noastra si sa ne dea putere, ca sa biruim patimile si sa ne ferim de pacatele cele de moarte. Dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica n-a zabovit; caci se povesteste ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza de dinsul, il afunda pana la cap si-l tinea astfel pana ce-si marturisea toate pacatele sale si numai dupa aceea ii afunda si capul si il lasa sa iasa din apa; pentru aceasta, zice Evanghelia, ca a iesit indata din apa. Iesind Domnul din riu, I s-au deschis cerurile, stralucind de sus o lumana in chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorit spre Domnul, Cel ce S-a botezat, aratindu-Se in chip de porumbel.

Intocmai cum in zilele lui Noe, porumbita a vestit micsorarea apelor, tot asemenea si incetarea inecarii pacatului a insemnat-o porumbelul.

Duhul Sfant s-a aratat in chip de porumbel, pentru ca acea pasare este curata, blinda, iubitoare de oameni, fara de rautate si nu sta in locuri necurate. Tot asemenea si Duhul Sfant este izvorul curatiei, noianul iubirii de oameni, invatatorul blindetii, rinduitorul binelui si fuge de la cel care se tavaleste in tina cea necurata a pacatului, fara de pocainta.

Pogorindu-Se Duhul Sfant ca un porumbel spre Domnul nostru Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicind: Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit. Aceluia deci, se cuvine marirea si stapinirea, in vecii vecilor. Amin.