Despre influenta prietenilor

În zilele noastre cel mai mare rol în viata majoritătii tinerilor îl au prietenii. Prietenia este un lucru minunat atunci când te ajută să fii mai bun, când îi sprijini pe cei care au nevoie de ajutorul tău, când esti ajutat de altii atunci când treci prin momente grele. Despre prieteni nu îti scriu prea multe acum, ca să nu lungesc cartea. Dar câteva lucruri se leagă direct de tema noastră.

Referintele din acest capitol vor fi legate strict de grupul de prieteni apropiati si de modul în care influentează ei opiniile cuiva care vrea să se căsătorească. Dacă întrebăm o sută de tineri ce sunt pentru ei prietenii, de cele mai multe ori vom auzi răspunsul: "Cei cu care mă distrez, cei cu care îmi petrec timpul liber."

Deja de la vârsta liceului tinerii îsi formează un grup de prieteni cu care merg la petreceri, la discoteci, în parcuri si în alte locuri. Prietenii sunt refugiul pentru toată oboseala, pentru toată plictiseala, pentru lipsa de întelegere din familie de care are parte un tânăr. Nu e greu de observat lipsa de comunicare dintre generatii. Si toată încrederea, toată dragostea si toate celelalte sentimente pe care tinerii ar fi trebuit să le aibă fată de părinti se răsfrâng asupra prietenilor lor, si în mod special asupra unei persoane de sex opus.

Între prieteni există o relatie foarte strânsă motivată de anumite caracteristici si pasiuni specifice grupului. Ele constituie lipiciul care tine laolaltă personalităti foarte diferite.

În ceea ce priveste viata de zi cu zi, tinerii crestini au mai multe variante: ori să îsi aleagă prieteni care să nu aibă nici o legătură cu Biserica, si atunci această prietenie le va modela personalitatea într-o directie lesne de subînteles, ori să se însingureze (ceea ce ar provoca mari tensiuni în sufletul celor care vor să trăiască în lume), ori să îsi aleagă numai prieteni credinciosi, dar acest lucru ar putea duce la o anumită incapacitate de a comunica cu ceilalti. Sunt tineri crestini care, văzându-i pe altii că trăiesc în patimi, în loc să Îi multumească lui Dumnezeu că pe ei i-a ajutat să ducă o viată curată, îi consideră pe ceilalti niste paria, niste sălbatici. Ei se poartă ca si cum ceilalti ar fi leprosi, si nu le acordă atentie. Se multumesc să stea în ,,castelele" lor si să privească lumea de la înăltime, încercând să creeze un ghetto crestin.

Mai există încă o variantă, care mi se pare mai riscantă decât variantele enumerate mai sus, dar si mai bună: tinerii crestini să fie deschisi nu numai fată de prietenii care le împărtăsesc convingerile religioase, ci si fată de ceilalti, în măsura în care această deschidere nu este vătămătoare. Chiar dacă un tânăr care nu este credincios nu va putea întelege universul lăuntric al tânărului credincios, totusi, stând în preajma aceluia, îi va observa calitătile si îsi va da seama că pentru a-i păstra prietenia trebuie să se poarte într-un anumit fel.

Unul din lucrurile care mi se par triste este faptul că multi crestini suferă de o anumită patimă: nu sunt consecventi. Adică în biserică se poartă într-un fel, iar în viata de zi cu zi în alt fel. Ca si cum învătătura crestină e bună doar într-un spatiu precis delimitat al vietii cotidiene. Vreau să spun aici că tinerii crestini nu îsi dau seama că trebuie să se poarte altfel decât prietenii si colegii lor care nu au credintă. Dau un exemplu clasic: mersul la discotecă (acum poate vei crede că sunt un inhibat care scriu contra discotecii numai pentru faptul că nu am fost acolo sau că nu stiu să dansez; de aceea îti spun că am dansat destul, si că în discoteci mari erau putini care dansau mai bine ca mine. Nu o spun ca laudă).

Ce e discoteca? E locul la care tinerii se duc să danseze, să îsi facă noi prieteni, să se simtă bine. "Părintii sunt de multe ori neîntelegători si nu îsi dau seama că în nici un alt loc nu e ca la discotecă", spun fetele tinere, supărate.

Si totusi, ce e discoteca? Să fim realisti: e un loc în care patima desfrâului e regină. Sunt locurile în care cel mai tare e cel care stie să danseze cât mai bine, care arată cât mai bine, care e cel mai senzual. Discoteca e locul în care s-au murdărit multe povesti de dragoste. Pentru că acolo înveti că dragostea se arată prin mângâieri si îmbrătisări care nu au nimic în comun cu buna-cuviintă. Ce să vorbim despre bună-cuviintă? Cine nu e de acord cu distractiile pe care le oferă discoteca e imediat înlăturat din cercul de prieteni. Discoteca e locul în care tinerii învată să se poarte unii cu altii.

Dacă fata nu îl lasă pe prietenul ei să o strângă tare în brate si să o mângâie în timpul blues-uri-lor pe unde poate, înseamnă că nu îl iubeste destul! E "prostută". Celelalte prietene ale ei nu se împotrivesc. De ce ar fi ea altfel?

Cred că exemplul pe care l-am ales, discoteca, e unul dintre punctele de reper după care un tânăr crestin trebuie să se orienteze atunci când îsi alege prietenii. Dacă prietenii săi îl obligă să meargă cu ei la discotecă sau la petreceri destrăbălate, atunci nu e bine să stea alături de ei.

Îmi dau seama că pot părea extremist când scriu contra discotecii. Dar am simtit pe propria piele câtă mizerie îti aduce în suflet acest loc. M-am apropiat de Biserică abia la sfârsitul liceului, si am mers până atunci de multe ori în discotecă. Ori ca să agăt o fată, ori ca să mă simt bine cu prietena mea. Am simtit pe propria piele cât de mult a stârnit în mine discoteca patima desfrâului, cât de tare a murdărit discoteca relatia cu o fată. De aceea afirm că discoteca este o poartă sigură pentru întinarea unei prietenii frumoase.

Stiu că multi se duc acolo din singurătate. Tinerii au mare nevoie de întelegere, si de multe ori îsi pun nădejdea în capriciile destinului: "dacă în discotecă vom cunoaste perechea potrivită?..." Este adevărat că cele mai multe prietenii se leagă în discotecă. Totul e simplu: îti place o fată, dansezi cu ea, dacă si ea te place te lasă să o strângi din ce în ce mai tare în brate, după care urmează mărturisirea dragostei spontane, si totul e gata. Dacă tinerii au terminat liceul e "politicos" să facă si dragoste, tocmai pentru a cimenta noua relatie.

Cât durează o prietenie înfiripată în discotecă? Putin, foarte putin. Sau, chiar dacă tine câtiva ani, tot rău se termină. Dacă accidental cei doi se căsătoresc, divortul va veni repede

Din câti prieteni căsătoriti am, cred că nici unul nu a făcut cunostintă cu perechea lui într-o discotecă. Înainte de a mă împrieteni cu Claudia am avut un moment de deznădejde că nu găsesc o fată pe sufletul meu si mi-a trecut prin gând să mă duc măcar încă o dată la discotecă. Dar mi-am dat seama că dacă o caut la discotecă, voi găsi tocmai o fată alături de care nu pot avea decât o relatie superficială. E foarte important locul în care sperăm să ne găsim perechea. Dacă o căutăm în locuri întinate, locul va murdări relatia noastră. Nu spun că fetele de calitate nu calcă în discotecă. Dar cred că nu rămân cu o impresie bună. Si, chiar dacă au intrat acolo într-un moment de singurătate, totusi au simtit că aerul de acolo e urât mirositor. Nu vreau să vorbim aici mai mult despre discotecă, ci numai despre grupul de prieteni.

Prietenii vor să meargă la un film gen "Tăcerea mieilor", film cu multe premii si cu actori mari (mie mi-a părut rău că am văzut acest film; i s-a făcut multă reclamă, si am crezut că e un film bun. Dar e plin de violentă. Cred că si continuarea lui, "Hannibal", la fel de "instructivă"). Tu ai două variante: poti să mergi, si mintea ta se va întina de la prea multă violentă, sau poti să refuzi, si atunci prietenii se vor supăra. Ce e bine să alegi?

Eu consider că prietenii adevărati sunt cei care nu impun nimic, ci îti respectă libertatea de alegere. Si dacă tu nu vrei să vezi un film, prietenii nu au un motiv real de supărare. Pentru că fac referire la filme (ceea ce îti spun este valabil în egală măsură si pentru piesele de teatru), voi observa că nu în putine filme este ironizată ideea de căsătorie.

Astăzi, filmele educă, filmele modelează, din păcate! Si încetul cu încetul filmele impun un mod de viată. Ele prezintă ce e valoros si ce nu merită atentie. Or, cei care văd filme care prezintă familia drept o pereche de cătuse nu vor putea întelege decât cu greu de ce un prieten de-al lor vrea să se căsătorească. Ei vor face eforturi mari pentru a-l feri de o asemenea greseală. Si nu din răutate. Aceste eforturi sunt tocmai o dovadă de afectiune: ei vor să atragă atentia asupra pericolului căsătoriei, tocmai pentru că nu vor ca prietenii lor să sufere.

Există în grupurile de prieteni o solidaritate care se manifestă si în faptul că vor să ducă acelasi mod de viată. Cel care se căsătoreste trădează grupul. Preferă o viată plictisită unei vieti de distractie. Sunt de acord că ei au dreptate dintr-un anumit punct de vedere. Ei nu înteleg familia si de aceea nu se gândesc la căsătorie. S-au molipsit de arhicunoscuta mentalitate potrivit căreia mai întâi trebuie să îti "trăiesti" tineretea, să te aranjezi profesional, si abia apoi să te căsătoresti. Câtă vreme educatia lor este puternic impregnată de mass-media, lucrurile sunt explicabile. Mass-media se află printre cei mai puternici dusmani ai credintei crestine si ai familiei.

Pentru multi mass-media ocupă într-un fel locul Sfintei Traditii. Asa cum crestinii primesc Sfânta Traditie, tot asa necredinciosii sau cei care sunt crestini doar cu numele primesc învătăturile mass-mediei.

Mass-media este Evanghelia zilelor noastre! Este lumina după care se călăuzesc masele de oameni care asteaptă Vestea cea bună a fericirii pământesti.

Li se poate reprosa oare ceva prietenilor care reproduc sfaturile pe care le-au primit prin diverse telenovele sau articole de ziar?

Găsim articole răzlete care atrag atentia asupra numărului mare de divorturi, dar în acelasi timp găsim o multime de filme în care divortul este prezentat ca ceva obisnuit. Nu e de mirare că cine se lasă modelat de ziare sau de televizor nu va putea întelege cum un tânăr se căsătoreste înainte de a se bucura din plin de aventurile pătimase ale tineretii. E lesne de înteles că familia e privită ca un spatiu de refugiu al "pensionarilor" care nu au mai putut face fată freneziei aventurilor.

Nu mai continui, sper că ideea a fost clară: în privinta sfaturilor despre căsătorie venite de la prietenii care nu sunt credinciosi, cred că rezervele sunt binevenite. Nu contest faptul că în unele situatii părerea lor poate fi bună. Dar nu intru în amănunte, pentru că aceste situatii sunt foarte rare.

Cu ultimele cuvinte se pare că am răsturnat ideile anterioare. Dar nu este asa. Nu am nici o vină că lucrurile nu sunt întotdeauna clare. E usor să dai verdicte, mai greu este să descrii lucrurile asa cum sunt.

De multe ori prietenii îsi dau cu părerea numai pentru că nu au altceva mai bun de făcut. Li se pare interesant să comenteze, chiar dacă uneori îsi dau si ei seama că vorbesc aiurea. "Nu vezi ce fată deosebită e? Nu mai găsesti alta ca ea. Nu există fată perfectă. Toate au ceva care să nu îti placă." Sau: "Nu vezi că e prea domoală, o să te plictisesti repede de ea."

Si mie mi s-a întâmplat să comentez, părându-mi-se că astfel particip la emotia celuilalt (si încă mai comentez), dar apoi îmi pare rău că am spus si lucruri nepotrivite.

Trebuie să recunosc si faptul că am fost influentat la rândul meu de părerea prietenilor în privinta primelor mele povesti de iubire. De multe ori ni se pare că nu luăm în seamă comentariile nepotrivite pe care le fac altii. Dar, privind retroactiv, ne dăm seama că aceste comentarii si-au găsit ecou în sufletele noastre. Si asta nu e bine.

Oricum, când te vei căsători să nu uiti că sotul va fi al tău si numai al tău, nu al părintilor sau al prietenilor. Si dacă în inima ta vei simti că ai găsit perechea potrivită, vei avea puterea de a te lupta cu tot felul de critici si comentarii.

Unei foste colege de liceu care se tot contrazicea cu cea mai bună prietenă a ei, pentru că aceasta din urmă îi tot repeta că nu se potriveste cu viitorul ei sot, mama i-a dat un sfat de nota 10: "Dacă viitorul tău sot ar fi în acelasi timp si al celei mai bune prietene a ta, poate că ar avea de ce să îsi dea cu părerea. Numai că ea comentează pentru că îsi dă seama că nu e compatibilă cu cel cu care vrei să te măriti. Si îti însiră tie toate nepotrivirile care există între ea si el, de parcă ar pune-o cineva să se mărite cu el."

Cred că sfatul se poate extinde si în cazul în care altii sesizează tot felul de nepotriviri. Acesti "altii" fiind de multe ori chiar viitoarele soacre. Dar vom mai reveni asupra acestui subiect.

Cred că influenta prietenilor se vede cel mai usor când se pune problema fecioriei. De la o vârstă, tinerii care nu îsi pun problema mântuirii încep viata sexuală. Încet-încet, ceilalti din grup îi urmează. Greu este până când primele fete fac acest pas. Ele sunt mai ,,curajoase", si celelalte le invidiază pentru curajul lor. Si, din curiozitate, din plictiseală, din răzbunare pe fostul prieten sau din alte motive la fel de puternice, fetele încep viata sexuală. Cele mai fericite se simt cele care au început-o din prea multă dragoste. Celelalte compensează lipsa dragostei prin tot felul de artificii sexuale. "Important este să te simti bine!"

Când un tânăr vrea să îsi păstreze curătia sufletească si trupească, ceilalti se reped asupra lui: "Ce ai, esti prost? Viata e făcută ca să te distrezi!" De acelasi tratament au parte si fetele care vor să rămână fecioare: "Cu ce te alegi dacă rămâi fecioară? Tot o să te culci cu unul până la urmă. Nici o fată nu se mai mărită fecioară astăzi. Ce ai, te-ai prostit?"

La început e mai usor să rezisti la un astfel de tratament; dacă ai dorinta unei vieti curate, vei rezista multă vreme. Pentru că ispita e mare; după ce ai căzut o dată, greu te mai poti opri. O vreme te răzbuni pe tine, si încerci să acoperi glasul constiintei. După aceea păcatul devine un mod de viată.

Nu am încercat să epuizez tema influentei prietenilor, ci numai să o pun în evidentă. Aici cred că e necesară multă reflectie personală. Tu stii cel mai bine ce fel de prieteni ai. Si dacă sunt pe drumul cel bun, atunci totul este în ordine.
Danion Vasile, Cartea nuntii