Biserica si politica

Astăzi s-a ajuns până întra-colo încât, în unele oraşe din Anglia şi America, administraţiile restricţionează trasul clopotelor la biserică pentru ca să nu fie deranjaţi necreştinii. Mass-media internaţională slăveşte pe satana, direct sau indirect, popularizează cu multă onestitate orice erezie, anormalitate sau blasfemie. Astăzi, liderii politici care pomenesc pe Hristos Dumnezeu capătă o notă proastă şi nu mai primesc sprijinul care i-a propulsat şi fără de care nu se pot menţine. Trăim într-o societate secularizată, desacralizată şi în plin proces de satanizare.

Ce face deci Biserica? Bineînţeles că ea lucrează, prin mădularele Sale, prin toţi creştinii care participă la Trupul Mistic al lui Hristos. Iar astăzi un aspect al acestei lucrări se cheamă: POLITICA.

Biserica trebuie să facă politica neamului

Hristos întemeiază Biserica, obiectiv pe cruce, aducându-se pe Sine Jertfă şi primind ca Dumnezeu această jertfă, iar la Cincizecime, prin coborârea Duhului Sfânt, Biserica - întemeiată obiectiv pe cruce - se extinde în toate făpturile umane care cred Lui şi care, urmându-I pilda, îşi jerfesc eu-l egoist ca să-şi împlinească vocaţia pentru care au fost create, adică îndumnezeirea firii şi comuniunea cu Dumnezeu în Treime. Aşadar Biserica este singura modalitate şi singura cale prin care noi putem să intrăm în relaţie directă cu Hristos în afară de care nu există mântuire. În afară de Biserică, nu te poţi întâlni cu persoana lui Hristos, fără de care nu te mântuieşti, căci numai în Biserică Hristos, în calitate de Cap al Acesteia, se extinde prin Duhul Sfânt în noi toţi, cei ce suntem mădularele Trupului. Aceasta este misiunea Bisericii: de a-i cuprinde pe toţi oamenii în Sine, pentru ca aceştia să îşi lucreze propriul lor destin.

Din păcate, astăzi sfera politicului este dominată de anormalitate, de minciună, de înşelătorie şi pervertire în ultimul grad a valorilor umanului. Însă Biserica, în calitatea ei de organism viu al cărui Cap este Hristos, este constituită din toţi oamenii care cred. Ca mădulare vii ale Bisericii, oamenii sunt prinşi în acelaşi timp în cadrul unor structuri social-politice, structuri de care Biserica este datoare să ţină seama în misiunea ei. Viaţa unei societăţi este guvernată de politic, iar atunci când politicul este corupt şi amoral, de cele mai multe ori societatea este croită după chipul acestuia - membrii societăţii devin amorali, nici măcar imorali, căutând să supravieţuiască regulilor impuse de politic. Prin aceasta, politicul se constituie într-un factor ce poate atenta la mântuirea oamenilor. Sunt binecunoscute în istorie persecuţiile la care au fost supuşi cei ce s-au dovedit a fi, după cuvântul Sf.Apostol Pavel, “nebuni după Hristos”, persecuţii apărute imediat după moartea, Învierea şi Înălţarea Domnului, mai întâi din partea iudeilor, apoi din partea statului roman, trecând prin toată istoria până astăzi. În prezent, aceste persecuţii sunt şi mai periculoase, dobândind o anume subtilitate - specifică puterilor întunericului în slujba cărora stau forţele oculte. Vedem deci cât de mult rău poate produce factorul politic demonizat în ceea ce priveşte puterea de geenrare a condiţiilor de viaţă şi care astfel poate atenta la îndeplinirea misiunii Bisericii. În această situaţia, văzând cum se atentează la integritatea morală a mădularelor sale, Biserica trebuie oare să stea pasivă privind cum forţele negative lovesc în temeliile ei?

Hristos le-a spus uncenicilor săi că forţele răului nu vor biriui. Dar pentru aceasta trebuie ca şi Biserica să contribuie la consolidarea propriei sale poziţii şi să lupte împotriva acestor forţe. Iată de ce Biserica trebuie să se implice în politică. Ea trebuie să facă politică într-un anume sens, iar această politică trebuie să fie politica neamului - să urmărească împlinirea în istorie a destinului neamului căci, după cum spunea Căpitanul: “Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea. Învierea Neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creaţia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum s-a crezut, pentru a obţine această Înviere. Ea este rodul talentului pe care Dumnezeu l-a sădit în neamul nostru, de care trebuie să răspundem. Va veni o vreme când toate neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. Având fiecare neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, Învierea din morţi, este ţelul cel mai înalt şi mai sublim către care se poate înălţa un nea”.

Biserica nu trebuie să adopte o ideologie politică pentru că deţine supremul Adevăr, îl deţine pe Hristos care este Adevărul, Calea şi Viaţa; dar ea trebuie să ia poziţie în faţa politicului corupt şi demonizat. O singură dată în istorie, cei care constituiau politicul au adoptat calea Crucii, au înţeles că misiunea Bisericii este misiunea finală a omenirii, este destinul eshatologic al lumii. Ei s-au pus în slujba ei - misiunea Bisericii devenind şi misiunea politicului acelei vremi. Mă refer, deigur, la perioada Primei Biruinţe Legionare.