ARTA CONVERSATIEI

• 
  
  
• Pericolul care ameninta orice adunare ,in jurul mesei familiale
  ca si la cel mai select bal este plictiseala. Nici calatoria organizata, nicicel mai fastuos dintre banchete nu scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.
• 
  
• Ce este convsersatia? Exista o reteta perfect pusa la punct ce
  asigura reusita in toate situatiile? Nu, din nefericire! Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia, însufletirea, amuzamentul, cultura,
  politetea si sinceritatea. Apar aici, ca in aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema, se situeaza a doua categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii: " Aveti dreptate sau cum auzim, mai recent: " Corect ! ". Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: " In orice conversatie sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele ".
• 
  
• Arta conversatiei nu se învata ca niste formule matematice ci este dobândita mai degraba ca o limba straina, respectând câteva reguli si exersând-o la nesfârsit. Dam aici câteva dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati pentru a va comporta agreabil. Nici o conversatie generala nu se poate prelungi multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gândim inca din momentul in care facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi ” hobby ". Daca acestia sunt medici vor aborda, fara îndoiala, subiecte de interes comun. De asemenea, daca invitam numai profesori si mai mult decât atât, daca ei sunt si colegi de cancelarie, discutia se va învârti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune. Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor gasi un motiv sa plece.
• Cu siguranta ca nu-i intereseaza nici subiectele medicale, nici cancanurile de spital si nici regulile jocului de " bridge ", de exemplu, care au fost discutate cu aprindere toata seara.
• Dar viata ne obliga sa avem si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, invitatiile pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti in discutii agreabile, accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare, dar rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa înceapa prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor probleme ale vietii.
• 
  
• Exista însa subiecte care pot fi discutate doar intre prieteni.
  Unul dintre ele si nu cel mai putin important, este cel al banilor. Daca este
  permis sa discuti despre pretul unei calatorii, este o gafa sa discuti despre
  pretul unui cadou. Asemenea gafe ne fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este sa te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu.
• 
  
• In plus, acest lucru este si inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punându-te intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica, gratuit, cel mai bun plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu tine. Nimic nu-l va constrânge sa-ti dea informatiile pe care firma sa le cumpara cu bani grei.
• Cei mai rai dintre toti sunt totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricând binevenit, uitând ca nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nici un medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor, ar putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie:" Va voi examina cu placere, doamna, binevoiti sa va dezbracati."!
• Aproape orice avocat sau profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor oameni pe care ii întâlnim deseori in societate, de a amesteca viata profesionala cu timpul liber. Banii, grijile familiale sau profesionale, consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea, discutiile despre politica si religie sunt considerate tabu, deoarece amândoua sunt prea ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea, de gândirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. În acelasi timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe subiectul.
• Sa retinem, în concluzie, ca reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care îi cunoastem, numai ca sa scapam de obligatiile pe care le avem.
• 
  
  

• ARTA REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA

• 
  
  
• Trebuie sa fii întotdeauna atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
• 
  
• Oricât de paradoxal ar parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit. De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea! ", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai potrivit sa spuneti :
• " Iertati-ma, domnule, dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa precizam ca este foarte important si cu cine " conversam
  ".
• 
  
• Sa nu discutam fara discernamânt cu oricine anumite subiecte,
  deoarece riscam ca spalatoreasa noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa
  umple târgul cu necazurile noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne
  depaseste, nu deschidem gura; cel putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat
  la urmatoarea întâmplare amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau
  de lipsa de spatiu, a nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in
  drept sa intervina: da, aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie,
  unul intra, altul iese - e pur si simplu, cum sa va spun ... un trafic de
  influenta!
• 
  
  

• COMPLIMENTELE

• 
  
  
• Micile complimente întretin conversatia ca si micile cadouri,
  prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un compliment stapânei casei asupra
  gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei
  de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica ei nu este un compliment, ci este o
  impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi sa-i spui gazdei: " Minunat acest
  portelan. Cred ca v-a costat destul de mult! "
• 
  
• A face complimente exagerate este o lipsa de tact, dar a cere sa
  ti se faca, este o dovada de prostie. Întâlnim deseori persoane avide de
  complimente, iar expresia englezeasca " fishing for compliments " ( pescuind
  complimente ) le caracterizeaza foarte bine. Cum sa reactionam?
• 
  
• Pur si simplu cu abilitate - evitam sa fim caraghiosi la rândul
  nostru, acordându-le. Cel avid de complimente va deschide discutia pe o tema
  care-l avantajeaza. Neintrând noi in " joc ", discutia va deveni monolog si
  prietenul nostru va sfârsi prin a se lauda singur.
• 
  
• Exista in fiecare dintre noi tendinte de a ne autocaracteriza.
  Adeseori auzim persoane care se simt datoare sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte
  corect; eu sunt foarte cinstit si discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt
  foarte bun in meseria mea. " Dorind sa ne ofere imaginea totala a "
  personalitatii " lor o completeaza cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar
  am si defecte: sunt prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i
  lasam pe ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta
  categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc
  suspiciuni.
• 
  
  

• CEEA CE TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE

• 
  
  
• Multi oameni foarte capabili in meseria lor se simt pierduti
  odata iesiti din cadrul profesional si sufera in societate de un real complex de
  inferioritate. Pentru acestia, un singur sfat: sa fie atenti la ceea ce se
  petrece în jurul lor, sa imite sau sa evite ceea ce le place sau nu. Arta
  conversatiei, cum am mai spus-o, nu se învata dintr-o data.
• 
  
• Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate înfioratoare,
  ca:
• 
  
• " Ah, femeile " sau " Ah, barbatii, toti " " sunt la fel ".
  Devenim în mod automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile ", " barbatii
  " , " patronii ", " bogatii " , " saracii ", utilizate excesiv denota o mare
  saracie spirituala. Dupa câte am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o
  fiinta gânditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta lene spirituala care
  trage concluzia " Rusii, " " nemtii, evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de
  rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.
• 
  
• Este evident ca o conversatie nu poate fi sustinuta prin
  expresii laconice : " Da ", " Nu ". La fel, o replica prost înteleasa nu te
  autorizeaza sa lansezi un " Ce? ", " Cum ? " în loc de " Poftim ? ". În asemenea
  situatii poti da mai multa amploare întrebarii spunând: " Cum se numea orasul
  despre care vorbeati ? ”.
• 
  
• Este permis sa vorbim despre prietenii care nu sunt de fata ?
  Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Se stie ca despre cei care nu sunt de fata
  se vorbeste întotdeauna cu placere. Dar nu avem voie sa spunem nici mai mult
  nici mai putin decât daca ar fi de fata. Mai mult decât atât, este necesar sa le
  luam apararea împotriva denigratorilor. Interventia noastra ne va pune la
  adapost de orice calomnie, de orice bârfa.
• 
  
• A-i forfeca pe cei absenti este semnul lipsei de caracter chiar
  daca te ascunzi in spatele unui nevinovat: " Hai sa bârfim un pic !". În plus
  este un joc foarte periculos, caci informatia ajunge mai devreme sau mai târziu
  la cei în cauza. Stiind aceasta, înseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa
  o faci, ca doar nu vrei sa ai dusmani de buna voie. Daca este vorba despre
  prieteni a-i apara devine o datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti
  penibila discutie, alimentând bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la
  altcineva, iar daca nu, cu atât mai bine!
• 
  
• Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii este nu numai o
  impolitete, dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice
  sau glume atât la adresa celor prezenti, cât si a celor absenti, nu dovedeste ca
  esti spiritual, ci prost crescut . Daca te-ai simtit bine intr-o societate, dar
  la proxima ocazie nu mai esti invitat, gândeste-te unde ai gresit, caci ai
  gresit in mod sigur.
• 
  
• Se poate întâmpla ca unul dintre amatorii de calomnii sau glume
  proaste sa va aleaga drept ascultator. In acest caz, exista o solutie pe cât de
  eleganta, pe atât de eficace si care nu necesita decât putin curaj. Sa chemati "
  victima " sa participe si ea la discutie ar fi o lectie ideala pentru bârfitori.
  Chiar daca sunteti rugat, nu va amestecati în certurile dintre parinti si copii,
  între îndragostiti sau intre prieteni. Ei se vor împaca in mod sigur iar
  dumneavoastra veti deveni tapul ispasitor.
• 
  
  
• CUM SE ÎNTRETINE SI CÎND SE TERMINA O CONVERSATIE
• 
  
  
• Despre ce vorbim in societate ? În Europa nu vei trece drept un
  om cultivat daca te vei limita la discutia despre vreme. În schimb, englezilor
  le-a intrat în sânge acest subiect pe care-l abordeaza ori de câte ori se
  întâlnesc. Conversatia despre vreme are, sa recunoastem, anumite avantaje. Este
  extrem de usor de întretinut, e agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni . O
  multime de alte subiecte pot capta interesul a doi sau mai multi invitati,
  uneori a întregii asistente: arta, literatura, sportul - cu predilectie
  fotbalul, situatia politica interna sau internationala si repercusiunile sale
  asupra destinelor individuale; ultima carte aparuta sau ultimul model de masina,
  calatoriile si proiectele de vacanta.
• 
  
• Cum se întretine o conversatie? Vom avea grija sa nu-l plictisim
  pe interlocutorul nostru cu o tema de care este strain. Daca nu a citit cartea
  despre care am început sa vorbim, nu vom insista la infinit povestindu-i
  subiectul. Ne vom rezuma la a face câteva observatii pertinente recomandându -
  i-o cu caldura sau cu raceala, de la caz la caz.
• 
  
• Este foarte neplacut sa te lansezi de asemenea, in comentarea
  ultimului film vazut pe ecrane, daca n-ai retinut decât actiunea. Te vei
  descurca foarte greu cu formule de genul " El o iubeste pe ea, dar ea l-a
  parasit " sau " frumos film! M-a impresionat pâna la lacrimi! ". Este important
  sa te interesezi si sa retii numele actorilor si al regizorului. Vei face o
  impresie excelenta si toata lumea va avea de câstigat.
• 
  
• De obicei, în orice societate se ajunge si la anecdote. Sa fim
  atenti pentru ca exista riscul de a povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane.
  O anecdota amuzanta poate sa relaxeze conversatia, cu conditia sa stii când si
  cum s-o spui. Mai mult! Pentru a fi savurata de cei prezenti, anecdota trebuie
  sa fie spusa cu mult talent si fara ... a uita poanta! Unii au un talent
  deosebit de a plasa când trebuie fraze de genul: " Acesta îmi suna ca istoria
  lui Oscar Wilde care invitat la un banchet ... " sau " I s-a întâmplat ceva
  asemanator lui Mark Twain când ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina
  lant antrenându-i pe toti într-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si
  deodata vorbeste toata lumea, rumoarea este generala, iar conversatia risca sa
  moara. Este momentul în care societatea se împarte în grupuri. Unii domni sunt
  dispusi sa asculte anecdotele picante, de nepovestit în fata doamnelor, dar un
  om bine crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricât de mult si-ar
  cere scuze, oricât de mult haz ar avea, persoana care le spune se compromite. Ni
  s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine ", ca sunt " irezistibili ". Cu riscul
  de a parea rigizi, nu suntem de acord cu vorbele tari într-o societate aleasa.
• 
  
• Pentru buna reusita a petrecerii, conversatia trebuie sa ramâna
  antrenanta iar o gazda trebuie sa stie cum sa o faca sa intervina în dialogul
  dintre doi interlocutori daca este nevoie, si uneori sa concilieze punctele de
  vedere divergente.
• 
  
• Un om care stie sa primeasca invitati nu va da niciodata nimanui
  impresia ca l -a in vitat pentru a ului cu propria lui cultura. Pentru toate
  receptiile Brillant Savarin a formulat o regula demna de a fi retinuta: " sa
  inviti pe cineva înseamna sa-i asiguri o stare placuta pentru tot timpul cât va
  ramâne sub acoperisul tau ".
• 
  
• Se spune ca trebuie sa parasesti o petrecere în momentul în care
  a ajuns în culmea stralucirii. Este cel mai bun mod de a pastra despre ea o
  amintire placuta. Constatarea e valabila si când este vorba despre conversatie.
  Nu exista subiect pe care sa-l poti epuiza si tocmai în aceasta consta farmecul
  lui. Problema încheierii unei conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea
  petrecerii - este foarte importanta.
• 
  
• Ea depinde de musafiri, nu de gazda. Dar din dorinta de a
  participa în sfârsit si ea la discutii, aceasta poate comite mai multe greseli.
• 
  
• Prima greseala: dupa ce a servit toate felurile de mâncare si
  toate bauturile, gazda ar vrea sa se bucure de invitatii sai pentru a sta de
  vorba linistita si trece la " o curatenie generala ", strânge tot, spala toate
  vasele, scutura fata de masa etc - cu o ostentatie de care nici macar nu e
  constienta! În mod firesc, musafirii simt in acest moment un semnal de plecare.
  Acum tot gazda comite a doua greseala: încearca cu orice pret sa-i retina. Se
  simte jignita, implora, ascunde posete, fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a
  invitatilor nu era ferma, acum va deveni pur si simplu din dorinta omului ce se
  revolta fata de orice constrângere. Deci cum trebuie procedat? Daca suntem gazde
  si e o masa festiva, cu invitati importanti, ne vom misca foarte rar si încet,
  dar eficient. Putem strânge tot ce este în plus, putem schimba scrumierele, dar
  nu când vrem noi, ci când se iveste un moment prielnic si nu în mijlocul unei
  conversatii pasionante. Sa nu ne dorim în acel moment ca totul sa fie " pahar ".
  O casa deranjata în timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la
  îndemâna si cealalta solutie, pe care am mai amintit-o: sa lasam musafirii sa
  participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu
  naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este o
  corvoada, ci o placere. Bineînteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.
• 
  
• În acest caz trebuie sa apelam la un ajutor din afara. Putem de
  pilda sa chemam femeia care ne ajuta la curatenie pentru a spala vasele si a ne
  fi de folos la bucatarie. Nu este exagerat sa angajam doi chelneri calificati
  care vor face îndatoririle gazdei sa fie foarte usoare. În ambele cazuri
  musafirii vor da acestor persoane mici sume de bani (dar nu prea mici).
• 
  
• Celelalte greseli care pot strica o reuniune reusita sunt comise
  de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu voce tare si tinând mortis sa-ti
  iei ramas bun de la toata lumea, când vezi ca toti se simt foarte bine, este de
  neiertat. Sa te retragi discret, sa pleci neobservat transmitând toate cele bune
  tuturor prin amfitrion este formula ideala. La fel de neplacut este sa insisti
  cu tot dinadinsul sa se prelungeasca petrecerea, chiar daca simti ca toti ar
  dori sa fie acasa în pat, sa se odihneasca în sfârsit. S-ar putea sa ai succes,
  sa se ramâna peste limita, dar amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa
  vreme cosmaruri tuturor, inclusiv gazdei.
• 
  
  

• IMPORTANTA TINUTEI

• 
  
  
• Nu putem vorbi despre conversatie - despre arta de a gasi
  subiecte interesante si de a le sustine cu verva – fara a ne referi la relatia
  strânsa dintre acestea si felul în care ne prezentam în societate.
• 
  
• Cum mergem, cum ne asezam, cum ne miscam, in timp ce stam de
  vorba cu cineva? Acest capitol se va referi in special la câteva lucruri pe care
  ar trebui sa le evitam când stam de vorba. Când suntem in societate nu tinem
  mâinile in buzunare, dar nici pe solduri si nici la spate. Nu ne agatam de un
  scaun sau de marginea unei mese si cu atât mai putin de interlocutorul nostru
  sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam pe un fotoliu sau pe un scaun,
  stam drept alegându-ne o pozitie comoda, fara sa ne încrucisam sau sa ne
  balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent mâinile si sa ne jucam
  cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de interlocutorul nostru si nu-l vom
  atinge in cursul conversatiei, chiar daca ea devine palpitanta. Când vorbim nu
  ducem la gura nici creionul, nici chibritul si nici scobitoarea.
• 
  
• Daca suntem la masa, facem în asa fel ca sa ocupam un spatiu
  rezonabil încât sa aiba loc si ceilalti comeseni. Înainte de a vorbi, scoatem
  tigara din gura, bem fara sa facem zgomot, mâncam în tacere. Dar se cade sa
  completam aceste reguli generale. Vedem adeseori tinere fete ridicându-si mult
  fusta deasupra genunchilor mai ales când este cald. Daca fata despre care vorbim
  este într-adevar atragatoare, lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi, buna
  cuviinta interzice gesturile prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se
  aseze pe fusta. Industria textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile, pentru
  ca nimeni sa nu invoce sifonarea drept scuza, pentru gestul atât de neelegant de
  a-ti ridica fusta când te asezi.
• 
  
• La o receptie, vara, un barbat nu-si scoate haina, fara sa fie
  invitat sa o faca, iar daca poarta bretele n-o face niciodata. A însoti acest
  gest de întrebarea: " Îmi permiteti? " este o dovada de proasta crestere, pentru
  ca faptul este împlinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt: " Nu! ".
• 
  
• Într-o societate, de multe ori, gesturile sunt mai importante
  decât cuvintele. În principiu, legile ospitalitatii obliga gazda sa
  îndeplineasca musafirilor aproape orice dorinta pentru ca acestia sa se simta
  cât mai bine. Este însa de datoria invitatilor sa nu abuzeze de aceasta
  libertate. Oricât de bine crescuta ar fi persoana care ne primeste are si ea o
  limita a rabdarii. Sa nu o punem în situatia delicata de a deveni nepoliticoasa,
  silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
• 
  
• Ne putem simti într-o casa straina "ca la noi acasa", dar sa nu
  uitam ca nu suntem chiar acasa! Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este
  normal sa doreasca sa se simta cât mai bine, cu orice pret.
• 
  
• Acestia se vor purta cu dezinvoltura fara a tine prea mult cont
  de cei din jurul lor. Dar sa nu confundam dezinvoltura cu obraznicia! De aici
  decurge obligatia musafirului de a cere aprobarea amfitrionului înca înainte de
  a face anumite gesturi. Nu-l vom pune pe acesta în fata faptului împlinit
  crezând ca niste cuvinte formale: " îmi dati voie, nu? " rostite ulterior va vor
  califica drept om bine crescut ci dimpotriva! Vei fi calificat drept ceea ce
  esti în realitate - un mare badaran.
• 
  
• În tot ceea ce facem în societate important este sa avem simtul
  masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai cu haina pe tine când în casa sunt 30 de
  grade, nimeni nu-ti va interzice sa dai un telefon scurt, sau sa-ti aprinzi o
  tigara. Dar este o mare diferenta între cel care a obtinut aprobarea gazdei
  facând aluzii discrete de pilda:" În casa este foarte cald " sau " Nu mi-am
  anuntat familia ca întârzii" sau pur si simplu: " În aceasta casa se fumeaza? "
  - si cel care îsi scoate degajat haina de cum intra în casa, se repede la
  telefon si nu-l mai lasa din mâna sau îsi aprinde tigara de la tigara într-o
  camera unde sunt copii sau persoane bolnave.
• 
  
• Poate gazda nu va spune nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce
  gândeste! Aceste sugestii sunt valabile pentru toate ocaziile în care " iesim în
  lume ", fie ca e vorba de o receptie, fie ca e vorba de o vizita neprotocolara
  la niste prieteni apropiati sau chiar la membrii familiei care locuiesc separat
  de noi.
• 
  
• Când tusesti, stranuti sau casti este obligatoriu sa duci mâna
  la gura. Când stranuti schiezi un vag semn dezolat care închide incidentul. Este
  politicos sa ne facem ca nu observam si sa renuntam la atât de obisnuitele: "
  Noroc! ", " Sanatate! ", " Ai sa faci chef!". Se crede ca este politicos sa
  rostesti aceste formule. Gresit!
• 
  
• A nu-ti privi interlocutorul în timp ce vorbesti cu el trece
  drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu te autorizeaza sa-l privesti fix
  si sa-l studiezi din cap pâna în picioare.
• 
  
• Când vrei sa vorbesti cu o persoana care este mai departe de
  tine, e bine sa-ti stapânesti nerabdarea pâna când gasesti o ocazie favorabila
  sa te apropii de ea. De asemenea în societate, nu cânti, nu fluieri, nu
  fredonezi o melodie, chiar daca esti înzestrat cu o voce fermecatoare.
• 
  
• Oricât de serioasa ar fi o discutie, trebuie sa-i acordam
  interlocutorului nostru un surâs amical. Dar sa ne abtinem sa râdem îndelung
  când povesteste cineva o istorioara, si cu atât mai mult când o facem noi
  însine. De asemenea, nu vom râde când cineva face o mica gafa, deoarece nici noi
  nu suntem scutiti de asemenea încurcaturi.
• 
  
• Se poate întâmpla, ca din anumite motive - de pilda ceilalti
  invitati nu au sosit înca - un musafir sa nu aiba cu cine sta de vorba. În
  aceasta situatie o gazda atenta va avea grija sa-i gaseasca celui care se
  plictiseste o ocupatie agreabila. Îi va oferi ceva de baut, îi va da o revista
  sau îi va propune sa asculte muzica. La rândul lui, invitatul, va astepta
  linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omorî timpul " facând o inspectie prin
  toata casa si cu atât mai mult sa atinga diferite obiecte ce-i stârnesc
  curiozitatea. Ne putem uita în biblioteca, dupa ce am cerut voie, dar nu ne vom
  lua un brat de carti pentru acasa.
• 
  
• Vom cere daca dorim, una singura având grija sa precizam când o
  aducem înapoi, si sa o si aducem! La rândul ei gazda ar trebui sa noteze într-un
  caiet pregatit în acest scop - cine, când si ce carte a luat. Nu va bazati pe
  memorie! Procedati la fel cu casetele video sau audio. Daca cineva se simte
  jignit e de rea credinta.
• 
  
  

• CUM NE EXPRIMAM

• 
  
  
• Este de la sine înteles ca trebuie sa amintim referitor la
  conversatie, câteva reguli privind limbajul pe care îl folosim. Conversatia este
  o excelenta scoala de retorica. Unde am putea sa ne familiarizam mai bine cu
  arta vorbirii decât într-un cerc de persoane cultivate? Sa asculti cu atentie ce
  se spune, sa te straduiesti sa folosesti un limbaj ales, analizându-te cu simt
  critic este cel mai bun mijloc de a-ti îmbogati vocabularul si de a-ti largi
  posibilitatile de exprimare. Frecventarea regulata a unei societati alese
  dezvolta în acelasi timp spiritul nostru analitic, simtul de observatie si
  capacitatea de a face o sinteza. În fiecare zi întâlnim persoane care nu sunt
  capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si cuvintele potrivite ele lasa frazele
  neterminate si povestirile în coada de peste! Exemplul clasic prin care
  psihologii demonstreaza dificultatea de a te exprima fara a recurge la semne
  este cel al scarii în spirala pe care trebuie sa o definesti în putine cuvinte.
  Din o suta de persoane carora le-am pune întrebarea, abia zece ar reusi sa
  raspunda fara sa deseneze în aer un tirbuson ascendent!
• 
  
• Exista pe vremuri un joc de societate, pe cât de distractiv pe
  atât de instructiv. El consta din alegerea de catre gazda sau de catre invitati
  a unui numar egal de cuvinte, de pilda: cinci cuvinte comune, cinci notiuni
  abstracte si cinci cuvinte rare, carora participantii trebuiau sa le dea
  definitii corecte. Plecând de la: covor, sifon, autobuz, floare, melc, trecând
  prin-încercarea de a defini - metempsihoza, parapsihologia, iubirea, hobby-ul,
  carisma si ajungând la : rabarba, andiva, babuin, hasis, trufa, jocul poate
  deveni pasionant. Rar vor putea fi evitate definitiile de genul: iubirea este
  când... Din pacate acest autentic exercitiu intelectual a fost înlocuit cu altul
  care-i invita pe cei prezenti sa se exprime prin semne, sa mimeze un cuvânt.
  Acest joc se practica astazi în toate taberele pentru copii, pe culoarele
  scolilor si la petreceri, constituind doar un mijloc de distractie, lipsit de
  elementul instructiv- îmbogatirea vocabularului.
• 
  
• Am observat ca din cauza unui vocabular sarac care denota lipsa
  de cultura, majoritatea oamenilor lasa balta o discutie abia începuta sau se
  refugiaza în expresii de o mare banalitate, cum ar fi "E foarte adevarat", "Asa
  e viata", " Asa e lumea", "Asta este". Sa ne ferim sa folosim în permanenta
  expresii ca: "pe cuvânt de onoare!", "pe cuvântul meu!", "fantastic!", "
  formidabil! ", “ Nemaiauzit!", crezând ca ele dau greutate spuselor noastre.
• 
  
• Au devenit adevarate ticuri verbale expresiile: "nu stiu cum
  sa-ti spun", " ce sa-ti povestesc", "adica, n-am înteles", si, trebuie sa
  recunoastem ca ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care,
  daca ar renunta la ele, ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai
  obositor este felul în care unii îsi termina toate frazele cu: "Asta este", "Ce
  sa-i faci?", "Ma rog", "În sfârsit", "Auzi?" mai ales la telefon. Adeseori,
  aceste formulari sunt fie agresive, fie cer o aprobare, dar cel mai des, nu au
  nici un sens, sunt vorbe goale. Ele ranesc pur si simplu auzul, ca zgomotul
  acului pe o batrâna placa de patefon. Trebuie sa recunoastem ca ne plictiseste
  de moarte o discutie presarata din abundenta cu formulari de acest fel: "-
  Duminica trecuta am mers la ginerele meu, nu-i asa? Ne-a dus cu masina, stiti?
  Si stiti ce s-a întâmplat? Timpul s-a stricat, nu-i asa? Cu masina noastra, o
  Dacie, stiti? Când ai o duminica libera, nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. ” .
• 
  
• La frontiera dintre nepolitete si saracie mentala se plaseaza
  raspunsurile stereotip: "Da, natural!", "Este absolut clar!", "Nici o
  legatura!", "Total exclus". Cu un brutal- "Nu ma intereseaza" - îti taie vorba,
  când spui si tu ceva, pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga relatare
  despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. În ambele cazuri,
  esti îndreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam purtarea si
  vocabularul facând un efort de a ne debarasa de acest balast lingvistic care ne
  poate plasa în categoria oamenilor prost crescuti.
• 
  
• Limbajul este singurul mijloc de comunicare. Sa facem în asa fel
  încât sa fim întelesi de toata lumea. E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten
  franceza, de exemplu, când toti stiu ca prietenul vorbeste româneste foarte
  bine.
• 
  
• In plus, putem avea surprize dezagreabile, caci e posibil ca
  cineva din societate sa fi învatat limba respectiva pe genunchii bunicii si sa
  înteleaga perfect observatia neplacuta pe care ai facut-o la adresa lui. Trebuie
  sa renuntam la acest obicei prost ca si semnele conspirative, vorbitul la
  ureche, clipitul semnificativ din ochi, la gesturile cu mâna pe care le credem
  discrete, într-un cuvânt, la tot ce exclude din conversatie pe ceilalti.
• 
  
• Un loc special îl ocupa aici folosirea incorecta a limbii, fie
  din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un om mai putin instruit sau pentru un
  autodidact, daca sunt constienti de handicapul lor, solutia de a nu se face de
  râs foarte simpla-ocolesc cuvintele de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt
  siguri. Ideal ar fi sa se lamureasca pe loc întrebând ceea ce nu stiu sau
  consultând un dictionar. Nu este deloc degradant sa întrebi: ce este napul;
  nu-mi este clar termenul de hobby; ce se întelege prin fezabil? ce este o
  lipotimie?
• 
  
• Mai penibila este situatia în care o persoana cu o functie
  importanta vorbeste incorect. Uneori, momentul este doar amuzant. Dar, când ne
  gândim ca suntem un popor care a fost condus atâtea decenii oameni incompetenti
  si inculti, nu putem sa nu ne întristam. Un director al unui liceu de prestigiu
  avea mereu dificultati la citirea darii de seama, si, când ajungea la analiza
  muncii în ateliere, oscila vesnic între "maestrii" si "maistri". Nu a învatat
  niciodata sa spuna corect maistri! Folosirea gresita a cuvintelor poate face
  obiectul unor studii de specialitate. Ma voi opri numai la câteva exemple pe
  care le-am retinut absolut întâmplator, exemple stupefiante si aproape
  incredibile. Un înalt demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe
  care îl cunostea îndeaproape: "Vorbeau într-un limbaj marginalizat", spune
  acesta. "Cum adica?", încearca sa se lamureasca pierit reporterul. "Adica un
  limbaj de la marginea orasului!"
• 
  
• În timpul prezentarii jurnalului de actualitati un crainic
  stranuta. Este omeneste! El nu trece peste incident, ci se simte dator sa
  precizeze: "Ma scuzati, este o simpla indispozitie locala!" Crainica de la
  jurnalul de actualitati spune cu dezinvoltura: cultul mo'zaic (nu moza'ic)!
• 
  
• Îl auzim frecvent pe un mare politician spunând: "Avem de
  rezolvat prioritati de întâia mâna" si, mai grav: "Am avut pâna acum guverne
  libertine!". În toate tarile cad guverne, poate cad si din cauza libertinajului,
  dar, în mod cert personajul nostru nu cunostea sensul cuvântului "libertin" -
  indecent, usuratic, desfrânat. Nu putem folosi un cuvânt în sensul dorit de noi
  pentru simplul motiv ca din ignoranta am crezut ca înseamna altceva! În cazul de
  mai sus, cel care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au
  respectat riguros legea, asumându-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul
  altceva!
• 
  
• A NU SE NEGLIJA
• 
  
• În orice ocazie si în orice conversatie trebuie sa-ti cunosti
  locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia asupra lui este normal. Dar daca
  un invitat insignifiant acapareaza intentionat întreaga conversatie, atrage
  toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreste punctul de atractie, aceasta
  este considerata ca o evidenta lipsa de tact. Sa-ti povestesti necazurile
  familiale sau intime cu voce tare in fata unei adunari întâmplatoare, pe
  deasupra, sa te arati agresiv fata de ceilalti invitati constituie gafe care nu
  ne sunt iertate. Sa critici, sa vrei sa corectezi micile manii ale celorlalti
  instantaneu, înseamna sa te manifesti ca un om marginit. Poti foarte bine sa te
  abtii de a face unui filatelist remarci dispretuitoare la adresa micilor
  patratele de hârtie colorata, sa renunti sa tii o conferinta unui fumator asupra
  pericolului tutunului, sau o alta unui superstitios despre succesele tale
  obtinute într-o vineri, pe data de 13.
• 
  
• Daca n-ai înteles ca arta conversatiei este arta de a asculta si
  de a-ti estompa personalitatea în fata interlocutorului, daca esti incapabil sa
  te interesezi cât de cât de viata celuilalt, înseamna ca ai înca destul de
  învatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti cu ochii închisi toate opiniile,
  chiar daca sunt diametral opuse, sa ti le însusesti imediat înseamna sa fii la
  fel de nedorit în societate ca unul care se opune în mod ostentativ si
  sistematic tuturor. Conversatia este un schimb viu de pareri între doua fiinte
  care se respecta si se stimeaza reciproc.
• 
  
• Sa întrebi tot timpul pe vecinul de masa secretul reusitei sale
  în afaceri înseamna sa te porti ca un egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti
  petreci seara tinând un curs gratuit de morala, sa faci remarci cu acreala
  docta, înseamna ca esti, în domeniul social, un elev de scoala elementara chiar
  daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti recunosti ignoranta într-un anume
  domeniu, sau sa ai mereu un raspuns promt si superficial la toate subiectele
  abordate înseamna sa nu fi înteles înca marele avantaj de a-ti ascunde cultura,
  lucru ce îi caracterizeaza pe oamenii instruiti, este exact ca atunci când
  pentru a-ti ascunde banii trebuie mai întâi sa-i ai. Sa-i încarci pe toti cei
  întâlniti cu o cantitate enorma de salutari pentru tot felul de cunostinte
  comune înseamna sa dai impresia ca vrei - fie sa-ti etalezi relatiile, fie ca-l
  iei pe interlocutor drept un simplu mesager. Sa fim prudenti în acest domeniu,
  caci exista înca multi oameni draguti care iau în serios asemenea comisioane si
  care transmit nenumaratele salutari pe care i le încredintam cu o energie demna
  de un scop mai bun. Observatia este valabila si pentru cei care retin din
  conversatie numai ce intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din
  jur sa le faca mici servicii utile. De exemplu auzind ca pleci în strainatate,
  îndraznetul nu va ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament, sau o
  piesa de masina, precizând ca acolo costa o nimica toata.
• 
  
• Ca sa încheiem acest spinos capitol trebuie sa reamintim câteva
  reguli ferme care trebuiesc respectate pentru a purta o conversatie civilizata:
• 
  
• 1- Sa nu agresam sau sa enervam interlocutorii prin prea
  puternica noastra personalitate, bazându-ne pe excelenta parere pe care o avem
  despre noi. Sa nu ridicam tonul, sa nu tipam.
• 
  
• 2- Sa nu transformam viata sociala într-un dialog pentru surzi.
  Se pare ca este un blestem al secolului în care traim. Eugen Ionescu a sesizat
  si a transcris aceasta "necomunicare" în "Cântareata cheala" plecând de la un
  manual de învatare a limbii engleze, dar cred ca putea sa plece de la orice
  banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultam interlocutorul dar ne gândim la ale
  noastre. De aici dramele însingurarii, stres - ul si tristetea fiecaruia dintre
  noi. Sa învatam sa-l ascultam pe celalalt.
• 
  
• 3- Sa nu ne întrerupem brutal interlocutorul, ci sa asteptam cu
  delicatete si tact un moment prielnic pentru a ne spune si noi parerea.
• 
  
• 4- Sa nu ne amestecam într-o discutie la care nu suntem
  solicitati, cu atât mai mult când întâlnim o cunostinta pe strada vorbind cu
  altcineva. S-ar putea sa stricam un moment important în viata celor pe care i-am
  inoportunat!
•