O scurta pilda expresiva din primele veacuri crestine despre postul cel adevarat

„Pe cand posteam si stateam pe un munte, multumind lui Dumnezeu pentru toate cate a facut cu mine, vad pe pastor stand langa mine si zicandu-mi acestea:
- Pentru ce ai venit aici asa dimineata?
- Pentru ca fac de garda, Domnule, i-am raspuns eu.
- Ce este aceasta garda? m-a intrebat el.
- Postesc, Domnule, i-am spus.
- Dar ce post este acesta pe care il postiti? m-a intrebat el.
- Dupa cum m-am obisnuit, i-am raspuns, asa postesc!
- Nu stiti sa postiti lui Dumnezeu, mi-a zis el, si nici nu-i folositor postul acesta, pe care il postiti Lui!
- Pentru ce spui aceasta, Domnule? l-am intrebat eu.
- Iti spun, mi-a raspuns el, ca nu-i post postul acesta pe care vi se pare ca-l postiti; dar eu te voi invata care post este bineprimit si desavarsit inaintea lui Dumnezeu.
- Da, Domnule! i-am spus. Ma vei face fericit daca voi cunoaste postul cel bineprimit de Dumnezeu.
- Asculta, mi-a zis el. Dumnezeu nu vrea un astfel de post zadarnic; ca postind asa nu faci nici o fapta de dreptate inaintea lui Dumnezeu. Posteste, dar, lui Dumnezeu, un post ca acesta: sa nu faci nici o fapta rea in viata ta, ci slujeste Domnului cu inima curata, pazind poruncile Lui si mergand pe calea hotararilor Lui; sa nu se suie in inima ta nici o pofta rea; crede lui Dumnezeu, ca daca vei face acestea, daca te vei teme de El si daca te vei infrana de la orice lucru rau, vei trai in Dumnezeu. Daca vei face acestea vei posti post mare si primit de Domnul.”

Dupa aceste scurte lamuriri, stiind ca postul este „radacina a nepatimirii (nepacatuirii) si maica a virtutii”, sa pasim cu credinta pe drumul anevoios al postului ca sa simtim cu adevarat ce inseamna a trai in comuniune cu Hristos.