Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii!

(Rom,.13, 12)

Femeia de ieri si de azi


Impartite in doua categorii total separate femeile din evul mediu aveau indatoriri diferite precum si drepturi si o viata sociala raportata la nivelul social si cultural al clasei de care apartineau.

Cele provenite din randul nobililor aveau in jurul lor servitori care se ocupau de treburile gospodaresti,asa ca le ramanea timp suficient pentru petreceri si partasie sociala.Ele se ocupau insa si de educatia copiilor.

Sotiile taranilor duceau o viata ingreunata de munca istovitoare din agricultura dar nu erau scutite nici de poverile gospodaresti.Ele erau analfabete si nu purtau grija educarii copiilor lor.

In zilele noastre diferenta de clase sociale a disparut.Orice femeie are astazi privilegiul sa urmeze o scoala elementara dar cele mai multe dintre ele isi pot continua studiile atingand idealuri dintre cele mai inalte,aspiratii marete si tinte la care cele din evul mediu nici nu visau.Cu povara treburilor gospodaresti usurata de dezvoltarea tehnologiei moderne femeia zilelor noastre isi poate permite sa studieze,sa aiba un serviciu,dar sa-i ramana si suficient timp pentru plimbari,distractii si alte placeri.Ce-i drept multe dintre ele sunt scutite chiar de grija educarii copiilor,lasand ca aceasta sa fie facuta de cadrele calificate din crese,camine,gradinite si scoli.Nivelul de viata a crescut in zilele noastre datorita dezvoltarii cunostintelor medicale si de igiena.Multe din bolile care secerau fara mila vietile femeilor tinere din timpul evului mediu, si-au gasit locul in epoca moderna.Numarul mare de copii ingreuna in trecut obligatiile gospodaresti ale mamelor mult prea impovarate.Drepturile legiferate astazi pentru avorturi,dar si alte mijloace moderne de contraceptie fac ca povara familiei sa fie mult mai usoara chiar pentru cele mai constiincioase si devotate femei.Exista insa si parti negative ale asa numitei „educatii moderne’’ ale femeilor de astazi.Viata de familie este adesea privita cu nepasare.Caminul este distrus in favoarea obtinerii altor succese de moment.Astfel,copiii pot fi lipsiti de partasia unuia dintre parinti, sau in mai multe cazuri,chiar de amandurora.In timp ce educatia militara din evul mediu apartinea numai barbatilor, astazi femeile se inroleaza de buna voie in armata,ajungand sa practice cele mai dificile ramuri ale acesteia.

Tinuta si vestimentatia este de asemenea foarte diferita astazi decat in trecut.In timp ce femeile de demult purtau rochii lungi,de o deosebita eleganta,si se puteau mandri cu podoaba parului lor,astazi moda tinde sa inabuse diferenta dintre sexe atat prin purtarea imbracamintii barbatesti de catre femeia moderna,cat si prin adaptarea ,,tunsorii baietesti”.

Idealul frumusetii femeii evului mediu era,,grasa si frumoasa” iar astazi supletea este tot cea ce isi doreste orice femeie.

Artistii subliniaza cu mult farmec rolul femeii din orice vreme,cautand sa scoata in evidenta calitatile ei de mama si sotie.

Iubirea de mama


Dacă stâlp ce ţine casa
Este tatăl, luaţi seama,
Pentru cine vede bine,
Coperişul este mama.

Într-o zi un Înger coborî din Cer, fiind însărcinat să aducă de pe pământ lucrul cel mai frumos pe care-l va putea găsi. După lungi şi anevoioase zboruri, dădu în sfârşit peste o gradină de trandafiri. Mulţumit peste măsură făcu un buchet de trandafiri, şi-şi luă zborul înapoi spre bolta cerească. Dar când începu să se înalţe, văzu un surâs de copil. Uluit se întoarse şi culese surâsul. Dar luând surâsul văzu iubirea mamei. Există oare ceva mai frumos decât iubirea mamei? Îngerul luă deci cu sine trandafirii, surâsul copilului şi iubirea mamei. Când ajunse la poarta Cerului, iată că trandafirii se ofiliseră, surâsul copilului se şterse, dar iubirea de mamă era tot atât de curată şi frumoasă. El aduse Stăpânului mult iubit, această minune a vieţii pământeşti.
O femeie are sau nu preţ, dacă a crescut sau nu copii, dacă a fost sau nu mamă. E destul să ne gândim că toate rândurile de oameni cresc pe braţele mamei, se hrănesc şi primesc din sufletul ei îndrumările, bune sau rele pentru viaţă. Nimeni nu iese la treburile obşteşti decât prin familie, iar inima familiei e mama. Acolo unde ia lipseşte, nu poate fi înlocuită cu nimic. Tot le datorăm mamelor, toţi au fost purtaţi, născuţi şi crescuţi de mamele lor. În Sfânta Evanghelie şi în Vieţile Sfinţilor avem multe pilde de mame bune: Sf. Nona - mama Sf. Grigorie, Sf. Emilia - mama Sf. Vasile cel Mare, Sf. Antuza - mama Sf. Ioan Gură de Aur, Monica - mama fericitului Augustin, ... ş.a. care vor rămâne totdeauna pilde vii de urmat pentru mamele creştine. Ele n-au cruţat nimic, şi-au dat silinţa de a da copiilor cea mai bună educaţie creştinească. O familie fără copii e ca o gradină fără flori. Asemenea unei păsări fără cântec. Asemenea unui pom fără de roade, iar familia ce avortează copiii e asemenea smochinului neroditor, sortit tăierii.
Nu e bine-a zis cel Sfânt
A fi omul singur pe pământ!
Cum Adam stătea culcat
Domnu-o coastă i-a luat,
A făcut din ea femeie
Lui Adam ca să i-o deie!

Sfânta Nonna – model de soție, mamă și … preoteasă

Sfânta Nonna este mama Sfântului Grigorie Teologul.

Ea era originară din Capadocia, fiind crescută în credința ortodoxă. S-a căsătorit cu Grigorie, magistrat din Nazianz și membru al unei secte pagane din acea vreme. „În primii lor ani împreună pentru preaplinul credinței sale, ea nu putea îndura să nu poarte același jug cu el. Deși era cea mai puternică și mai vitează femeie, acesta era singurul lucru pe care nu putea să-l îndure – ar fi doar pe jumătate unită cu Dumnezeu din pricina înstrăinării lui, cel ce era parte din ea însăși, și neputinței de a adăuga legăturii trupești deplina unire a duhului. Deci cădea înaintea lui Dumnezeu zi și noapte, cu multă postire și multe lacrimi, stăruind către El pentru mântuirea capului ei. Și cu sârguință se afierosea pe sine soțului ei, înrâurindu-l în multe feluri, cu mustrări și povețe, arătându-i deosebită grijă ori răcindu-se față de el. Dar mai mult decât toate l-a câștigat prin însăți firea ei, și mai vârtos prin acea sârguință întru sfințenie, în stare să plece și să înmoaie sufletul, încât să se supună de bunăvoie nevoințelor virtuții.” (Sf. Grigorie Teologul)

Așadar, prin răbdare și rugăciune, Sfânta Nonna a reușit să-și aducă bărbatul la credința ortodoxă, acesta devenind ulterior episcop de Nazianz. „Iar bunul acesta păstor a fost roada rugăciunilor și călăuzirii soției sale, învățând de la ea ținta viețuirii unui bun păstor.” (Sf. Grigorie Teologul)

Sfinților Grigorie (1 ianuarie) și Nonna (5 august) li s-au născut trei copii: Sfânta Gorgonia (23 februarie), Sfântul Chesarie (9 martie) și Sfântul Grigorie Teologul (25 ianuarie), pe care mama sa l-a făgăduit cu totul lui Dumnezeu încă înainte de naștere. Deci amândoi părinții și toți copiii acestei familii au fost canonizați ca sfinți.

Cele mai frumoase cuvinte despre viața deosebită a mamei sale aveau să fie rostite de Sfântul Grigorie Teologul în anul 347, în cuvântarea de îngropare a tatălui său, Episcopul Grigorie de Nazianz, trecut la Domnul la vârsta de aproape o sută de ani:

„Am auzit Scriptura grăind: Femeie vrednică cine va afla? (Pilde 31,10), și că aceasta e un dar de la Dumnezeu, iar o căsnicie bună e rânduită de Domnul. Chiar necreștinii cred același lucru, căci zic ei: Că n-are bărbatul răsplată mai mare ca soția cea bună. Nici altă răsplată mai grea precât cea nărăvită la rău (Hesiod). [...]

Unele femei s-au făcut vestite prin chivernisirea casei lor, altele prin căutarea celor dumnezeiești. Însă chiar de este anevoios a împlini deodată aceste lucruri, ea a întrecut pe toți în amândouă, prin înălțimea la care a ajuns în fiecare dintre ele și prin faptul că numai ea le-a adus laolaltă. Întocmai cum belșugul familiei sale sporea prin supravegherea înțeleaptă și plină de grijă, potrivit poruncilor și rânduielilor lui Solomon privitoare la femeia vrednică (Pilde 31, 10-31), de parcă nici nu s-ar fi îngrijit de credință, tot așa s-a afierosit pe sineși lui Dumnezeu și s-a îndeletnicit cu lucrurile dumnezeiești, ca și cum ar fi fost cu totul slobodă de îndatoririle familiei. Nu îngăduia nici uneia dintre fețele vieții sale să o stânjenească pe cealaltă, ci mai curând făcea astfel ca una pe alta să se încredințeze și să se întărească.

Ce vreme și ce loc de rugăciune au lipsit vreodată de la ea? Că aceasta îi era lucrul de căpetenie în orice zi. Cine asemenea ei să fi avut o astfel de nădejde a dobândi de-ndată cele cerute în rugăciune? Cine oare a mai cinstit ca ea mâna și chipul preoțesc? Ori a cinstit ca ea oricare cale filosoficească? Cine și-a înfrânat mai mult trupul prin post și priveghere? Ori să fi stat ca stâlpul la psălmuirea de toată noapte, ca și la cea din vremea zilei? Cine a iubit fecioria mai mult ca ea, păstrând totuși legătura căsătoriei? Cine a ținut mai mult partea orfanilor și văduvelor, ori să fi ajutat așa de mult la ușurarea suferințelor celor ce jeleau?

Poate sunt lucruri mărunte, iar unora le par chiar vrednice de dispreț, căci nu sunt ușor de atins de către cei mai mulți oameni, iar pizmuirea face ca lucrurile ce nu sunt ușor de atins să fie oarecum și de necrezut. Dar pentru mine acestea sunt cu totul vrednice de laudă căci ele erau întruchiparea credinței și lucrarea râvnei sale duhovnicești…”

Sfânta Nonna și-a urmat soțul în împărăția cerurilor la scurt timp. Și-a dat sufletul în mâinile Domnului în timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinită de Sfânta Masă a Jertfelnicului Ceresc; și moartă, ea părea să fie adâncită în rugăciune.

Iată modelul de soție, care aproape o viață s-a rugat cu lacrimi și cu răbdare pentru întoarcerea soțului ei la credința cea dreaptă. Iar aceasta a făcut-o cu iubire, căci „cu sârguință se afierosea pe sine soțului ei, înrâurindu-l în multe feluri, cu mustrări și povețe, arătându-i deosebită grijă ori răcindu-se față de el”, și nu cu ceartă, ci „mai mult decât toate l-a câștigat prin însăți firea ei”.

Iată modelul de mamă, care a știut să sădească în inima copiilor săi credința cea adevărată și dragostea de Dumnezeu, fiindu-le călăuză în dobândirea sfințeniei.

Iată modelul de preoteasă, care a reușit să le îmbine pe toate:

  • a purtat grijă de familia sa asemenea femeii vredince descrisă de Solomon (Pilde 31, 10-31);
  • și-a cinstit soțul l-a sprijinit în slujirea sa de păstor de suflete („Cine oare a mai cinstit ca ea mâna și chipul preoțesc?”);
  • a purtat grijă de cei aflați în suferințe și nevoi („Cine a ținut mai mult partea orfanilor și văduvelor, ori să fi ajutat așa de mult la ușurarea suferințelor celor ce jeleau?”);
  • pe toate le-a încununat cu rugăciune și postire („Ce vreme și ce loc de rugăciune au lipsit vreodată de la ea? Că aceasta îi era lucrul de căpetenie în orice zi. [...] Cine și-a înfrânat mai mult trupul prin post și priveghere?”).

Sfânta Nonna nici nu s-a născut sfântă și nici nu a devenit sfântă peste noapte. Întreaga viață ea și-a petrecut-o apropiindu-se din ce în ce mai mult de Dumnezeu și crescând în virtute, maturizându-se treptat, prin încercările și frământările de zi cu zi. Iar strădaniile sale nu au rămas fără rezultat.

Să învățăm, așadar, din viața Sfintei Nonna, că nu trebuie să deznădăjduim, ci întreaga viață trebuie să lucrăm la creșterea noastră duhovnicească, nelăsând nici una din grijile lumești să ne abată de la această lucrare.

Femeia in Sfanta Sciptura


Din referatul creatiei, se cunoaste numele celei dintai femei, Eva, care inseamna "viata", deoarece din ea s-a nascut neamul omenesc (Fac. 3, 20 ; Tob. 8, 6), creata direct de Dumnezeu cu destinatia de a fi "ajutor asemenea omului" {Fac. 2, 20-23). Impreuna cu Adam, formeaza perechea stramoseasca, chemata sa constituie un ansamblu fara de care actul creatiei este de neconceput (Fac. 2, 24 ; I Cor. 11, 8-9 ; Mt. 19, 5). Implicata in actul-caderii in pacat prin seductia diavolului (Fac. 3, 4-12 ; Int. Sir. 25, 27), patimind consecintele acestei caderi (I Tim. 2, 13- 15), femeia primeste si ea una din marile fagaduinte mesianice din istoria mantuirii, deoarece samanta - posteritatea ei, va distruge diavolul : "Voi pune dusmanie intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei ; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Fac. 3, 15). Egalitatea femeii cu barbatul in actul procreatiei, aportul ei specific in transmiterea vietii si mai ales binecuvantarea posteritatii ei, sunt idei subliniate cu vigoare in Cartea Facerii. Sub influenta legislatiei iudaice de mai tarziu, aceasta conceptie biblica despre unitatea si egalitatea femeii si barbatului s-a modificat enorm : cu toata starea ei de inferioritate, femeia participa la sarbatori religioase (Deut. 12, 12), la dansul ritual (Jud. 21, 21), la cina jertfelor (I Par. 1, 4), la servicii in altar (Ies. 38, 8). Sara, sotia lui Avraam, primeste binecuvantarea lui Dumnezeu : "Si o voi binecuvanta si-ti voi da din ea un fiu , o voi binecuvanta si va fi mama de popoare" (Fac. 17, 16 ; Rom. 9, 9). Femeia are un rol in mentinerea poporului lui Izrael; de pilda, Rut, moabiteanca (Rut 4, 5, 11). De asemenea, se cunosc cateva nume de proorocite : Hulda (II Par. 34, 22), Mariani, sora lui Moise si a lui Aaron (les. 15, 20), Debora, care a fost aleasa judecator (Jud. 4, 4) si Aria (Lc. 2, 36-38). Cu toate ca nu se stie pe larg ce rol precis au avut femeile in Biserica primara, totusi stim ca prezenta si activitatea lor este foarte importanta. "Femeile si Maria" se afla totdeauna in compania apostolilor (Fapte 1, 14), ceea ce inseamna ca cercul apostolic era deschis. Apostolul Pavel considera "tovarase de lucru" pe Priscilla, ca si pe Evdochia si Sintihi, in casa careia organizeaza o biserica (I Cor. 16, 19; cf. Fapte 12, 12), fapt pentru care "toate bisericile dintre neamuri le sunt recunoscatoare" (Rom. 16, 4). El citeaza o multime de nume de femei care participa la viata Bisericii (Rom. 16, 6, 12; Fil. 4, 2-3). Femeile au diverse slujiri, harisme si roluri in Biserica de la inceput. De pilda : harisma profetiei (I Cor. 11, 5), responsabilitatea rugaciunii (Fapte 1, 14 ; 12, 12 ; I Tini. 5, 5), a instruirii (Tit 2, 3-5), organizarea cultului in casele lor (I Cor. 16, 19 ; Col. 4, 15), predicarea Evangheliei si didahia (Rom. 16, 3 ; Fapte 18, 24-26 ; Fii. 4, 3). Doua categorii sunt mentionate separat : diaconitele (Febe- Rom. 16, 1 ; I Tim. 3, 11) si vaduvele, care au un rol bine precizat (I Tim. 5, 9, 12) si care trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale (I Tim. 3. 1-13; 5, 9-10).

Femeie şi mamă ortodoxă


Printre cele mai frumoase şi mai vesele bloguri de pe net sunt cele ale femeilor şi mamelor ortodoxe. Departe de a teoretiza şi discuta conceptual despre anumite probleme, ele arată zilnic ce se întâmplat în viaţa lor, preferând să vorbească faptele despre credinţa şi iubirea pe care o arată lui Dumnezeu. Vă pot spune cu mare sinceritate că soţiei mele i-au făcut foarte mult bine aceste bloguri, inspirând-o la lucruri la care nu mă gândeam că o pot convinge vreodată.

Aceste femei şi mame ortodoxe, care scriu zilnic pe blogurile lor, fac un bine nemăsurat şi Dumnezeu ştie cât de mare este lucrarea lor duhovnicească. Ele vorbesc de familie, de copii, de casă, de Biserică, de Dumnezeu, de servici, de viaţa lor de zi cu zi, de cele mai mici detalii, de tot universul femeii…

Toata viaţa acestor femei vorbeşte vorbeşte despre Dumnezeu fară ca Dumnezeu să fie subiectul principal. Toate faptele lor arată ce frumos se poate împlini Evanghelia Mântuitorului Hristos în viaţa noastră, chiar şi in anul 2010. Nu veţi găsi pe aceste bloguri discutându-se de ce e rău să faci avort ci vorbindu-se de cât e de minunat să ai copii, n-o să auziţi vorbindu-se de ce e rău să făci răul, ci de cât de minunat este să faci binele şi câtă bucurie îţi aduce în viaţă.

Dacă eu ca bărbat mă bucur mult când citesc aceste site-uri dedicate femeilor, gândiţi-vă ce atitudine au femeile…

O să mai descoperiţi un lucru minunat pe aceste pagini de net, o să vedeţi cât de unite sunt aceste femeie, ce frumos se comentează pe articolele lor, fără să se contrazică, fără să se certe, şi ce mult se folosesc una pe alta.

Mai jos aveţi o scurtă listă a blogurilor dedicate femeilor şi mamelor ortodoxe. Fiecare blog are în el trimiteri către celelalte, o să fiţi uimiţi de cât de multe astfel de pagini există şi ce lucruri ziditoare puteţi găsi:

8 Martie - o sarbatoare necrestina

Ziua de 8 Martie a fost propusa in 1910, de Clara Zetkin (1857-1933), ca zi dedicata femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, la asa-numita Conferinta a Femeilor Socialiste de la Copenhaga.

Prima sarbatorire a femeii la 8 martie, a avut loc in anul urmator. Cu toate ca 8 martie este numita “ziua internationala a femeii”, aceasta zi nu a fost sarbatorita oficial decat in tarile din fostul „lagar socialist“.

De ce 8 Martie?

Unul dintre motivele cel mai des invocat este ca in aceasta zi avusesera loc mai multe demonstratii revendicative ale „femeilor muncitoare“, incepand cu o greva a tesatoarelor new-yorkeze din 1857.

Insa, diac. prof. dr. Andrei Kuraev pornind de la originea evreica a Clarei Zetkin, sustine ca aceasta a propus ziua de 8 martie pentru ca s-a gandit la sarbatoarea Purim care rememoreaza anual un cumplit masacru (dupa traditie, 75.000 de morti - barbati, femei si copii) intreprins asupra poporului persan de iudeii aflati in exil. Personajul-cheie al evenimentului este tocmai o femeie, Estera, devenita intruchipare biblica a "eroismului“ feminin evreiesc. El sustine ca Esterei ii este inchinata cea mai vesela sarbatoare a evreilor - Sarbatoarea Purim. Aceasta sarbatoare nu are o data fixa si e posibil ca in anul in care a luat fiinta “ziua internationala a femeii”, Purimul sa fi coincis cu 8 Martie. Astfel, in viziunea sa, ziua de 8 Martie este o chemare a lumii de a slavi Femeia-Lider - pe Estera, adica a serba Purimul.

8 Martie - o sarbatoare necrestina

Ortodoxia nu a asumat ziua de 8 martie ca zi inchinata femeii. Daca ar fi sa vorbim de o zi pe care Ortodoxia o inchina femeilor, acesta este Duminica Femeilor Mironosite, a treia duminica dupa Invierea Domnului. Femeile Mironiste sunt cele care au urmat, au slujit lui Hristos atat inainte cat si dupa moartea Sa si au vestit pentru prima data ca El a inviat din morti. Potrivit Sfintei Scripturi, ele au plecat de la mormant "cu frica si cu bucurie mare ca sa vesteasca ucenicilor Lui“ (Matei 28, 18). "Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat zicand: Bucurati-va!“ (Matei 28, 9). Cu aceste cuvinte intampina Biserica femeia.

Ziua femeii sau ziua mamei


Nevoia omului modern de a fi sarbatorit isi face vadita prezenta in fiecare luna, in fiecare anotimp, cu diverse sarbatori - mai mult sau mai putin crestine. Primavara debuteaza din acest punct de vedere cu o sarba­toare inchinata femeii in a opta zi a lunii martie care s-a fixat in constiinta oamenilor fara ca acestia sa-si puna intrebarea de ce tocmai ziua de 8 martie, ce s-a petrecut in aceasta zi ?

Este o zi aleasa conventional, dar asezata nu intam­plator inaintea unui mare praznic crestinesc Buna Vestire. Politica amintitului regim ateu era una vicleana, anume de a umbri sarbatorile crestinesti prin asezarea altor sarbatori populare inaintea acestora si incetul cu incetul sa le stearga din constiinta oamenilor.

Aceasta strategie a prins din pacate in societatea romaneasca, care a ramas cu aceste "false sarbatori" chiar si dupa ce regimul comunist a cazut, ba mai mult a mai impor­tat un lot proaspat de sarbatori din occident care nu au nimic in comun cu spiritualitatea adanc crestina a poporului roman - vezi sarbatori ca "Ziua indragostitilor", "Halloween".

Chipul mamei lumineaza sufletul oricarui om care a avut parte de dragoste din partea acesteia si toata viata ii poarta in inima cele mai alese sentimente.

Modelul prin excelenta de mama este cel al Fecioarei Maria, in bratele careia isi gasesc alinare toti cei oropsiti si impovarati. In ea se descopera pentru fiecare femeie chipul original al feminitatii si afectiunii materne.

Prin Sfanta Fecioara s-a reabilitat neamul omenesc, prin "Fie!" de la Buna Vestire s-a corectat refuzul de a asculta porunca divina randuita in Eden, prin Fecioara Maria "noua Eva" a fost ridicat blestemul cazut peste neamul ome­nesc, a fost reabilitata femeia.

Zamislirea dumnezeiescului Prunc a aratat vocatia cea mai inalta a femeii, aceia de a fi mama. Multe femei din zilele noastre nu vor insa sa-si mai aduca aminte de aceasta chemare la maternitate care le da dreptul si marele privilegiu de a fi "impreuna lucratoare cu Dumnezeu".

Toate femeile se serbeaza si doresc a fi felicitate in ziua de 8 martie, de "ziua femeii" dar nu toate pot raspunde la intrebarea: Care este motivul sarbatoririi ?

Demersul nostru se doreste a fi o restabilire a sensu­lui original si adevarat al sarbatorii femeii, care pentru crestini este pe 25 martie, de Buna Vestire. Aceasta este adevarata zi a femeii, mai mult este ziua mamelor, a tuturor mamelor care au adus pe lume viata si care s-au ostenit sa o ocroteasca si sa o desavarseasca curat.

Un sfant parinte al Bisericii noastre spunea: "Dati-mi mame crestine si voi schimba fata lumii!" Si pentru a con­templa chipul unei astfel de mame crestine, iata in contin­uare cum isi aduce aminte Parintele Petroniu Tanase - staretul Schitului romanesc Prodromu, de la Sfantul Munte - de "icoana smerita a mamei sale":

"In toata viata ei a fost profund credincioasa. Sarbatorile le tinea cu mare sfintenie, chiar si pe cele mai mici. Desi nu stia carte, avea socotelile ei si stia din vreme si fara gres toate sarbatorile, posturile si pomenirile anuale ale celor raposati.

Milostenia ii era grija de capetenie. Pe straini ii chema de pe drum, ii ospata si-i odihnea. Nici un sarac nu pleca cu mana goala. Tata o mai mustra uneori ca-i prea cu mana sparta. Pomenirile mortilor le tinea cu mare sfintenie, in fiecare sambata de dimineata dadea de pomana pentru cei adormiti: un blid cu lapte sau cu mancare, o cofa de apa dusa unei vecine. (...)

Era gospodina neintrecuta. Ea torcea, ea tesea. Ne facea singura toata imbracamintea: camasi, sumane, opinci, precum si toalele si asternuturile din casa. Ea la vite, ea la ogor; pana ce au crescut copii mari, ea la toate. A avut de crescut opt copii, sase fete si doi baieti, si ne-a crescut cu frica de Dumnezeu, cu respect fata de oameni si cu cinste. Nu cruta batul cand nu eram in randuiala.

Evlavia, credinta, implinirea datoriilor crestinesti traditionale ii erau firesti, izvorau din toata fiinta ei. Dragostea de Dumnezeu, mila, modestia, de asemenea (...) In Joia Mare a plecat de dimineata de acasa, iar cand s-a intors si am intrebat-o, am aflat cu mare surprindere ca fusese la o vecina bolnava, ii dusese un dar si-i spalase picioarele in amintirea smereniei Domnului de la Cina. "Domnul Hristos sa spele picioarele ucenicilor, iar eu sa nu fac nimic pentru El! Am facut si eu macar atata, am spalat picioarele Marioarei lui Gavril, care zace in pat, si i-am tras o pereche de coltuni noi in picioare." In Vinerea Mare toata ziua a fost cu ochii inlacrimati." Cand ma gandesc - imi spunea ea - cate a indurat Domnul Hristos pentru noi, imi vine sa plang si sa racnesc de durere."

Batrana si suferinda, nu lipsea niciodata de la sfanta biserica. Aveau un obicei gospodinele mai tinere, sa sarute mana batranelor si a vaduvelor si sa le strecoare cate un ban in mana. Odata m-a intrebat daca este bine ceea ce face ea. "Niciodata - mi-a zis - n-am cheltuit acesti bani pentru mine, ci cumpar cu ei lumanari si le aprind la Maica Domnului, iar acasa fac cate zece matanii de fiecare franc, pentru sanatatea cui mi i-a dat."

A trecut la cele vesnice dupa o suferinta de cateva luni. Inca inainte de Postul Sfintilor Apostoli a atras atentia surorii Glicheria: "Sa chemi pe parintele Ionica sa ma spovedeasca si sa ma impartaseasca." A postit, s-a spovedit si s-a impartasit. Sambata s-a laut dupa obicei si, in timp ce se pieptana, i-a zis Glicheriei: "Ada fuga tulpanul sa ma imbrobodesc, ca uite, vin pe carare trei femei in alb. " "Unde-s mama?"- zise Glicheria, uitandu-se pe fereastra si nevazand pe nimeni. "Lasa - ii zise ea - ca au treaba cu mine."(...) Apoi a devenit vesela cum nu era de obicei si a inceput sa cante cantari auzite la biserica: "Hristos a inviat", "Cati in Hristos v-ati botezat" ."Nasterea Ta Hristoase", Troparul Rusaliilor si altele. Si se ruga mereu: "Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa"; "Doamne nu cu mania ta sa ma mustri, nici cu urgia Ta sa ma certi."

In ultima zi, luni si noaptea spre marti n-a mai dormit deloc, ci s-a rugat mereu in soapta. Apoi i-a spus Glicheriei: "Sa-mi faci pomenire frumoasa, cu coliva, cu prescuri, cu flori si busuioc..." apoi a soptit "Iarta-ma!", apoi s-a intors pe o parte si a adormit ca in somn. Sufletul ii zburase din vasul de lut atat de chinuit de dureri si de necazuri. Fata ii era linistita si un zambet ii incremenise pe buze." (Din volumul "Icoane smerite din Sfanta Ortodoxie romaneasca", Editura Bizantina, Bucuresti, 2003.)

Aceste chipuri de mame sfinte sunt podoabele cele mai scumpe care se pot aseza in sufletul unui copil. Chipul mamei poate fi iata, icoana cea mai gingasa in care se descopera Dumnezeu.

La tara, batranii puneau fotografiile parintilor lor ala­turi de icoane, nu pentru ca-i indumnezeiau, ci pentru ca-i stiau alaturi de sfintii la care s-au inchinat toata viata cu credinta.

Ce se cuvine deci sa serbam cu mare fast, "Ziua femeii" sau Buna Vestire "Ziua mamei" ?

Sa ne intoarcem la traditiile noastre crestinesti si romanesti, care au facut sa dureze acest popor pana astazi, si sa le sadim si-n inimile cele curate ale urmasilor nostri . Marele nostru geograf, crestin si bun patriot Simion Mehedinti spunea: "Un neam si un popor atata pretuieste cat a invatat din Evanghelie!" Parafrazandu-l, am putea afirma ca valoarea unui neam se vadeste in numarul de mame crestine.

Acatiste

Acatiste speciale

Acatistul Maicii Domnului Vindecatoarea de cancer

Acatistul Maicii Domnului - la icoana sporirea mintii