Regularitate printr-un rationament de analogie

Înăuntrul conştiinţei noastre se întâmplă anumite lucruri foarte importante pentru procesul de cunoaştere, care sunt condiţionate de acelaşi proces.
Ce este, propriu-zis, o cunoaştere sau un raţionament de analogie? Pe ce se sprijină acest raţionament de analogie?
Eu am constatat că există o anumită legătură între o expresiune vizuală şi o anumită senzaţiune şi am adăugat acestui proces bipolar încă un moment: viaţa sufletească. Aceasta este analogia. De ce? Fiindcă eu construiesc sau pun în omul celălalt ceva din viaţa mea, ceva care se întâmplă în mine şi care, deci, cred că trebuie să se întâmple în fiecare om. Experienţa exactă nu pot să o am în nici un fel. Experienţa exactă, am spus lucrul acesta de atâtea ori, este foarte importantă, totuşi - de aceea l-am spus de mai multe ori, pentru că se uită -, foarte adesea este imposibil ca noi să avem în chip direct experienţa vieţii sufleteşti a celorlalţi oameni, a conţinutului de conştiinţă al celorlalţi oameni. Această experienţă nu este posibilă decât pe cale de analogie şi, după cum vedeţi, această analogie are la bază tocmai procesul de uniformitate, de regularitate a întâmplărilor naturale.