Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii!

(Rom,.13, 12)

Cum sa ne aparam de gripa porcina


Cazuri de gripa porcina au fost in ultimele zile confirmate in tot mai multe tari, pe mai toate continentele. In Mexic, locul de unde a pornit epidemia, oficialitatile sustin ca valul epidemic s-a relaxat si ca putem vorbi deja de o forma mai usoara de gripa porcina. Organizatia Mondiala a Sanatatii insa nu confirma aceste rezultate. Despre ce este insa vorba ? Ce trebuie sa stim ? S-a scris si s-a vorbit foarte mult despre gripa porcina in ultima vreme, insa nu totdeauna cu acuratete. Am incercat sa aflam amanunte de la colaboratorul nostru, dr. Mihnea Bostina (Harvard Medical School)R: Despre ce este vorba atunci cand vorbim de gripa mexicana. Ce este de fapt gripa ?Gripa este provocata de unul din virusii inconjurati de o membrana – caz in care, pentru o infectie reusita, este nevoie doar de o modalitate prin care membrana virala sa fuzioneze cu membrana celulara. Doua proteine aflate in membrana – hemaglutinina (HA) si neuramidaza (NA) – sint necesare pentru penetrarea si parasirea celulei infectate.Exista 15, respectiv 9 tipuri din cele doua proteine, iar nomenclatura reflecta aceasta clasificare. Spre exemplu, virusul despre care vorbim este de tipul H1N1 (biologii au obiceiul sa prescurteze si prescurtarile), pe cind cel responsbil pentru gripa aviara era de tipul H5N1.Inlauntrul membranei se afla o capsida alcatuita din proteine care ocrotesc genomul viral. Iar aici lucrurile devin cu adevarat intersante! In majoritatea virusilor genomul este alcatuit dintr-un singur sir de acizi nucleici care, odata intrati in angrenajul celulei, duc la producerea de proteine virale si, in final, de noi virusi. In cazul gripei lucrurile sint diferite: avem 8 fragmente diferite de ARN. In cazul in care o celula este infectata cu o tulpina a unui virus, ea va fabrica copii ale acestuia: cu proteinele membranare encodate in genom, si cu fragmentele de genom originare. In cazul in care celula este infectata simultan de o tulpina diferita, fragmente combinate din ARN-ul lor vor fi inglobate intr-o capsida rezultind un virus nou.R: Ce se intampla in cazul actualei epidemii ? Cu ce avem de-a face ?Din cite se stie pina acum, in cazul de fata avem de-a face cu un cocktail genetic extrem de interesant. In primul rind, hemaglutinina este caracteristica virusului care infecteaza porcii – si de aici numele. In total este o combinatie de ARN provenit din patru directii: gripa porcina din America de Nord, gripa aviara din America de Nord, gripa umana si gripa porcina din Asia si Europa.R: Cu alte cuvinte, nu este vorba despre o gripa care are ceva de-a face cu porcii ci totul se refera doar la aceasta substanta, hemaglutinina ?Doar in masura in care virusul original este specific porcilor. Cum spuneam virusul este de tipul H1N1. Iar acest tip trezeste amintiri extrem de neplacute, pentru ca este exact tipul care a cauzat cea mai mare epidemie de gripa cunoscuta: cea din 1918 – care a ucis 50 de milioane de oameni, mai mult decit cel dintii razboi mondial. In acel caz era insa vorba de gripa umana. Acum vorbim de o gripa porcina, care insa in urma unor mutatii a trecut la om iar acum avem o rata extrem de mare de raspindire in rindul oamenilor, dupa cum arata ultimele statistici.R: Se transmite si intre specii ?In principiu nu! Un anumit tip este caracteristic unei singure specii. Gripa nu se transmite la animale de casa: ciini, pisici. Exista variante rare specifice, dar nu are rost sa intram in detalii. Este insa foarte intilnit la pasari – gaini, rate, giste, iar aceaste variante trec foarte rar la om. Sa ne amintim gripa aviara, care avea o rata de mortalitate absolut inspaimintatoare … Sansa a facut ca virusul sa se transmita foarte greu de la om la om, ceea ce a permis controlul situatiei. Acum insa avem un caz complet diferit, cum spuneam, virusul a trecut bariera speciilor si vorbim de o epidemie umana!R: De ce porcii ?Ghinionul face ca porcii – intrucit au pe tractul respirator receptori pentru diferite tipuri de virusi – sa poata fi concomitent infectati si cu tulpini specifice omului si cu tulpini specifice pasarilor. Si de aici recombinarile posibile.R: Cat este de periculoasa aceasta noua epidemie ? Care este rata mortalitatii ?O caracteristica extrem de ciudata a acestei epidemii, cel putin din ceea ce stim pina acum, este virulenta diferita raportata. In Statele Unite s-a observat o forma foarte usoara. Pe de alta parte, in Mexic avem foarte multe cazuri fatale. Evident, va trebui sa asteptam rezultatele analizelor, pentru a avea confirmarea cite decese au fost provocate de virusul in cauza. Explicatiile ar putea fi multiple: calitatea diferita a sistemului sanitar, o predispozitie genetica, prezenta simultana a unui alt microb…Insa argumentul cel mai solid pare sa provina din diferentele in retelele de monitorizare. In Mexic s-au inregistrat doar cazurile cele mai grave – si, evident, s-a ajuns la o mortalitate artificial ridicata bazata pe o subapreciere a dimensiunilor reale ale epidemiei. Din contra, in Statele Unite, s-au inregistrat toate cazurile – ceea ce ofera o imagine realista asupra riscurilor reale. Ceea ce inseamna o epidemie nu foarte periculoasa, dar cu o rata de raspindire extrem de rapida.In mod normal mortalitatea in cazul epidemiilor obisnuite este in jur de 0,1%. Insa in cazul marii epidemii din 1918 se estimeaza ca ea a ajuns la 2,5%. Dar, evident, marea problema este insa volumul populatiei infectate. Un procent mic dintr-un numar foarte mare poate fi, la rindul sau, mare. Mai ales cind vorbim de decese! In plus, cu cit numarul persoanelor infectate creste, cu atit probabilitatea unei mutatii care sa creasca virulenta tulpinei existente creste si ea.R: Putem vorbi despre o epidemie? Sau, mai rau, de o pandemie ?Cel mai probabil este ca nu avem de-a face cu o epidemie cu proportii tragice. Si asta mai ales datorita calendarului. Se stie ca umiditatea scazuta si temperatura scazuta sint conditiile ideale pentru transmiterea gripei. Virusul se transmite optim la 5ºC si la umiditate de 20%, iar la temperaturi de peste 30ºC sau la umiditati de peste 80% nu se transmite deloc. Asadar, doar iarna si toamna putem avea epidemii. In mai sezonul gripei se va incheia. Ne putem astepta la o adevarata epidemie abia in toamna, cel putin pentru emisfera nordica. Iar pina atunci vom avea probabil un vaccin.R: Cum se poate trata ? Cu ce ne aparam ?Evident solutia ideala ar fi un vaccin. In principiu un vaccin poate fi gata in 6 luni. Pina atunci exista mari stocuri de antivirale – Tamiflu si Relenza - pregatite deja in eventualitatea gripei aviare. Si, bininteles, toata aceasta tevatura mondiala ii face pe oameni mai atenti la simptome.R: De ce nu avem un vaccin in momentul de fata ? Exista tot felul de vaccine antigripale ? De ce nu merg in acest caz ?Rata mare a mutatiilor, in special a proteinelor implicate in infectie, neuramidaza si hemaglutinina, face imposibila crearea unui vaccin care sa neutralizeze toate tipurile posibile de gripa. Asa incit industria medicala este condamnata la o continua lupta de guerila cu gripa. In general, in fiecare sezon, se estimeza pe baza unor probe tulpinile de virus cu cea mai mare probabilitate de raspindire si, pornind de la ele, se creeaza un vaccin care sa ofere protectie pentru epidemia din anul respectiv. Cu toate acestea, sute de mii de oameni mor in fiecare an ca urmare a epidemiilor ‘normale’ de gripa.R: Putem face predictii ?Nu! Dar as vrea doar sa amintesc o speculatie facuta de o personalitate putin cunoscuta, dar care a schimbat dramatic lumea in care traim: Maurice Hilleman, care a lucrat ca microbiologist la Merck intreaga sa cariera si caruia ii datoram mare parte a vaccinurilor folosite azi. Analizind principalele epidemii de gripa observate si tipul de hemaglutinina raspunzator, Hilleman a observat urmatoarea frecventa: 1889 (H2) – 1900 (H3) – 1918 (H1) – 1957 (H2) – 1968 (H3) – 1986 (H1). Interesant este ca intervalul de timp intre doua epidemii cauzate de acelasi tip de tulpina este de exact 68 de ani. Adica durata medie de viata a unei generatii. Aceasta ar insemna ca odata ce imunitatea existenta in populatie in fata unui anumite tulpini dispare, este posibila aparitia unei noi forme extrem de virulente. Urmind logica lui Hilleman, predictia e simpla: anul – 2025, tipul – H2.Dar, cum spunea Niels Bohr: e greu de facut predictii – mai ales despre viitor. Ceea ce e adevarat si in biologie.R: Exista ceva ce putem face pentru a ne apara ? Ce fel de precautii sunt indicate ?In general cele cunoscute. Igiena – spalatul miinilor cit mai des, masca pe figura in cazul in care se intra in contact cu cineva bolnav, evitarea aglomeratiilor, consumarea de lichide, evitarea contactului direct cu obiecte folosite de un numar mare de persoane. Spuneam mai sus ca virusul nu se transmite pe calea aerului in anotimpurile calde, e adevarat, insa prin contact direct se transmite in tot timpul anului. Un studiu recent arata, ca pina la 60% din obiectele aflate in folosinta publica au urme de ARN viral. Hirtia, spre exemplu, poate ‘pastra’ virusul viu timp de saptamini! Asa incit igiena este principala arma pe care o avem.Exista riscul ca precautiile luate de autoritati sa para excesive, iar unii sa le considere extreme si sa renunte. Din pacate o epidemie este intotdeauna si o problema sociala, nu doar medicala. Orice persoana nu este doar un potential pacient, ci si o sursa de infectie.

„Gripa porcină” – pretext pentru vaccinarea forţată a populaţiei



O jurnalistă din Austria pune sub acuzare Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), pentru bioterorism şi intenţia de a comite crime împotriva umanităţii.

Pe măsură ce se apropie data eliberării mult-aşteptatului vaccin pentru H1N1 („gripa porcină"), un jurnalist austriac de investigaţii avertizează lumea că cea mai mare crimă din istoria umanităţii e pe cale să fie comisă. Jane Burgermeister a depus un dosar de acuzare către FBI, împotriva Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) şi a câtorva dintre cei mai sus-puşi oficiali guvernamentali pentru bioterorism şi intenţia de a comite crime împotriva umanităţii.

De asemenea, ea a pregătit o argumentare prin care obiectează faţă de vaccinarea forţată, a cărei legiferare este în desfăşurare în America.

În acuzatiile sale inaintate FBI-ului în 10 iunie 2009, Jane Burgermeister prezintă dovezi ale actelor de bioterorism, care încalcă legea Statelor Unite, acte comise de un grup ce operează în Statele Unite la indicaţiile bancherilor internaţionali ce controlează Rezerva Federală, ca şi OMS, ONU şi NATO. Bioterorismul are ca scop înfăptuirea unui genocid în masă împotriva populaţiei americane, prin întrebuinţarea unui virus gripal modificat genetic, cu intenţia de a cauza moartea. Acest grup şi-a alăturat înalţi oficiali guvernamentali ai Statelor Unite. În special, sunt aduse dovezi că acuzaţii: Barak Obama, Preşedintele Statelor Unite, David Nabarro, Coordonator al ONU pe probleme de gripă, Margaret Chan, Director General al OMS, Kathleen Sibelius, Secretar al Deparatmentului pentru servicii şi sănătate publică, Janet Napolitano, Secretar al Departamentului de securitate internă, David de Rotschild, bancher, David Rockefeller, bancher, George Soros, bancher, Werner Faymannn, Cancelar al Austriei şi Alois Stoger, Ministrul sănătăţii din Austria, printre alţii, sunt parte a acestui sindicat corporatist al crimei, la nivel internaţional, care a dezvoltat, produs, depozitat şi întrebuinţat arme biologice pentru eliminarea populaţiei Statelor Unite şi a altor ţări, cu scopul obţinerii de câştiguri financiare.

Acuzaţiile susţin că aceste persoane au complotat alături de alţii la conceperea, finanţarea şi participarea la faza finală a implementării programului camuflat pentru arme biologice, program incluzând şi companiile farmaceutice Baxter şi Novartis. Au făcut asta concepând şi apoi eliberând agenţi biologici letali, în special virusul gripei aviare şi virusul gripei porcine, pentru a avea pretextul programului de vaccinare forţată, în masă, program prin care s-ar putea administra un agent biologic toxic ce ar cauza moartea populaţiei vaccinate. Aceasta acţiune este o violare clară a Actului Anti-terorism prin arme biologice.

Acuzatiile dnei Burgermeister includ dovezi că Baxter AG, subsidiară a Baxter International, a eliberat în mod intentionat 72 kilograme de virus aviar, trimis de OMS în iarna lui 2008 către 16 laboratoare în patru ţări. Ea susţine că aceasta este o dovadă clară a faptului că agenţiile guvernamentale internaţionale şi companiile farmaceutice sunt implicate direct în producerea, dezvoltarea, fabricarea şi distribuirea de agenţi biologici clasificaţi ca fiind cele mai periculoase arme biologice, mortale, menite să declanşeze o pandemie (epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare) şi să ducă la moarte în masă a populaţiei.

În acuzaţiile din aprilie, ea a notat faptul că laboratorul Baxter din Austria, presupus a fi unul din cele mai sigure laboratoare biologice din lume, nu a făcut paşii de bază în securizarea a 72 kg de agent patogen clasificat ca fiind armă biologică securizată, permiţând amestecarea acestuia cu virusul gripei umane simple şi trimiţându-l în Orth pe Dunare.

În Februarie, când un membru al personalului de la BioTest din Republica Cehă, a testat materialul destinat vaccinării pe dihori, aceştia au murit. Nu s-a investigat acest incident nici de către OMS, nici de UE, nici de autorităţile pentru sănătate din Austria. Nu s-a investigat conţinutul materialului virusului şi nu s-a publicat nici o informaţie cu privire la urmarea genetică a eliberării virusului.

Aşadar, dna Burgermeister susţine că întreaga afacere a pandemiei gripei porcine este bazată pe o minciună mare cu privire la faptul că nu există nici un virus natural care să reprezinte o ameninţare pentru populaţie. Ea prezintă dovezi ce duc la concluzia că virusul gripei aviare şi cel al gripei porcine au fost, de fapt, produse în laborator, folosind fonduri de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de la alte agenţii guvernamentale. Această "gripă porcină" este un hibrid format din gripa porcina propriu-zisă, gripa umană şi gripa aviară, ceva ce poate veni numai din laborator, conform multor experţi.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că această "gripă porcină" se împrăştie şi că trebuie declarată pandemia, ignorând cauzele fundamentale. Viruşii ce au fost eliberaţi au fost creaţi şi eliberaţi cu ajutorul OMS, iar OMS este responsabila în cea mai mare măsură pentru pandemie. În plus, simptomele presupusei "gripe porcine" nu pot fi diferenţiate de cele ale gripei normale. Această "gripă porcină" nu cauzează decesul mai mult decât o face o gripă obişnuită.

Burgermeister notează că cifrele reprezentând numărul deceselor din cauza "gripei porcine" sunt irelevante şi nu există potenţial pandemic decât în cazul în care se procedează la vaccinarea în masă, în intenţia de a proteja populaţia. Exista suficiente temeiuri de a crede că vaccinările obligatorii vor fi contaminate cu boli special concepute să ducă la deces.

Ea susţine că companiile farmaceutice şi agenţii guvernamentali la nivel internaţional, care au dezvoltat şi eliberat material pandemic, s-au orientat spre profit, prin obţinerea de contracte din declanşarea pandemiei. Mass-media (televiziunea şi presa) controlată de grupul ce coordonează programul "gripa porcină" contribuie la dezinformare pentru a păcăli populaţia din Statele Unite să se vaccineze.

Burgermeister mai susţine, în acuzaţiile sale, faptul că grupul de companii farmaceutice format din Baxter, Novartis şi Sanofi Aventis sunt parte a unui program de arme biologice cu bazele în afară, finanţat de acest sindicat internaţional al crimei şi conceput să ducă la crime în masă, pentru a reduce populaţia lumii sub cinci miliarde în următorii zece ani. Planul lor este să răspândească teroarea pentru justificarea forţării oamenilor să renunţe la drepturile lor, şi, de asemenea, să instituie carantină în tabere FEMA. Casele, companiile, fermele şi terenurile celor ucişi vor fi gata de înhăţare de către acest sindicat.

Eliminând populaţia Americii de Nord, elita internaţională obţine accesul la resursele naturale neexploatate ale regiunii, cum este apa şi câmpurile petroliere nedezvoltate. Prin eliminarea Statelor Unite şi a democraţiei constituţionale, grupul internaţional va avea control total asupra Americii de Nord.

Copilul in mijlocul ispitelor



Oricine va privi contemporaneitatea noastra din perspectiva unei vieti normale, pe care au dus-o oamenii in vremurile dinainte, nu poate sa nu ramana mirat de cat de departe de norma a devenit viata acum. Notiuni ca autoritate si ascultare, bunacuviinta si amabilitate, comportare in societate si in viata particulara - toate s-au schimbat brusc, s-au intors cu capul in jos. Aceasta viata nenormala poate fi caracterizata ca stricata, alintata. Din pruncie cu copilul se poarta ca si cu un zeisor de familie: poftele lui sunt satisfacute, dorintele indeplinite, el e inconjurat de jucarii, distractii, comoditati, el nu este invatat si educat in conformitate cu regulile stricte de purtare crestina, ci i se creeaza conditii sa se dezvolte in acea directie in care il poarta pornirile sale... Poate ca aceasta se petrece nu in toate familiile si nu intotdeauna, insa asa se intampla suficient de des pentru a deveni o regula a educatiei contemporane a copiilor si pana si parintii care au cele mai bune intentii nu pot evita aceasta cu desavarsire. Chiar si cand parintii incearca sa-si creasca copilul in severitate, rudele si vecinii se vor stradui sa faca invers. Aceasta trebuie luat in consideratie in educatia copilului.

Devenind matur, un astfel de om e firesc ca se va inconjura pe sine cu ceea spre ce a fost deprins de mic: comoditati, distractii, jucarii pentru mari. Viata se umple de o continua goana dupa distractii, care sunt atat de lipsite de orice importanta, incat un vizitator din secolul XIX, privind emisiunile noastre televizate cele mai populare, parcurile, reclama, filmele, muzica - aproape sub orice aspect al culturii contemporane - s-ar gandi ca a nimerit intr-o societate de nebuni, care au pierdut orice contact cu realitatea cotidiana.

In zilele noastre, daca incercam sa ducem o viata crestina, noi trebuie sa constientizam ca lumea din jur incearca sa supuna sufletul nostru ei - si in religie (aceasta se poate observa usor in raspanditele culte care schilodesc sufletele, impunand supunere fata de un "sfant" parvenit) si in viata lumeasca omul se confrunta azi nu cu ispite separate, ci cu o stare de ispita permanenta, ba in chipul omniprezentei muzici de fundal, ba in chipul indicatoarelor si a reclamelor pe strazile oraselor. Chiar si in familie televizorul deseori devine un conducator tainic al casei, care dicteaza valorile contemporane, opiniile, gusturile.

De peste tot se aude chemarea: traieste cu ziua de azi, desfateaza-te, relaxeaza-te, simte-te bine. Iar subtextul este altul, mult mai intunecat: uita de Dumnezeu si orice alta viata inafara de aceasta, alunga din suflet orice teama de Dumnezeu si cinstire a sfinteniei.

Dar ce pot face parintii pentru a-i ajuta pe copii sa infrunte ispitele lumii?... Zilnic noi trebuie sa fim gata sa infruntam influenta lumii printr-o educatie crestina sanatoasa. Tot ce cunoaste copilul la scoala trebuie sa fie controlat si corectat acasa. Nu trebuie sa gandim ca ceea ce ii dau copilului invatatorii este pur si simplu folositor sau neutru: caci chiar daca el isi insuseste cunostinte si indemanari folositoare (iar cea mai mare parte a scolilor contemporane esueaza rusinos chiar si in aceasta), lui i se vor preda si multe pareri si idei gresite. Aprecierea de catre copil a muzicii, istoriei, artei, filozofiei, stiintei si, desigur, a vietii si religiei trebuie sa vina in primul rand din familie si Biserica, altminteri copilul va capata o educatie gresita. Parintii trebuie sa supravegheze ce invata copiii lor si sa repare aceasta acasa, mentinandu-se pe o pozitie sincera si relevand numaidecat aspectul moral, care lipseste cu desavarsire in instruirea laica.

Parintii trebuie sa stie ce muzica asculta copiii lor, ce filme privesc (ascultand si privind impreuna cu ei, daca este necesar), ce limba aud si cu ce limba vorbesc ei insisi - si la toate acestea sa dea o nota crestina.

In casele in care nu ajunge barbatie pentru a arunca televizorul pe geam, acesta trebuie supravegheat cu asprime, urmarindu-se evitarea influentei otravitoare pe care o exercita chiar in casa asupra oamenilor tineri acest principal mesager al ideilor si parerilor anticrestine.

Loviturile taioase ale lumii impotriva Ortodoxiei sunt indeptate in primul rand asupra copiilor. Si indata ce la copil s-a format o atitudine gresita, problema educarii lui in spirit crestin devin de doua ori mai anevoioasa.

Cultul personalitatii ce ni se impune, relaxarea, indiferentismul, desfatarea, refuzul celui mai neinsemnat gand despre lumea de dincolo - sunt diverse forme ale implantarii ateismului. Cunoscand ce anume vrea lumea sa faca cu noi, noi trebuie sa ne impotrivim. Dar vai, daca urmaresti viata familiilor ortodoxe in lumea de azi si pe urma cum perpetuiaza ei Ortodoxia lor, se creeaza impresia ca aceasta lupta cu lumea mult mai des este pierduta, decat castigata...

Si totusi nu trebuie sa vedem lumea din jur ca pe un rau absolut. Noi trebuie sa fim destul de intelepti, ca sa folosim in scopurile noastre tot ce e pozitiv in ea. Multe din cele care, la prima vedere, nu au nici o atributie la Ortodoxie, pot fi folosite in interesele educatiei ortodoxe.

Copilul care de mic este deprins cu muzica clasica, care s-a dezvoltat sub influenta ei, nu este supus ispitei ritmului brutal al rockului, pseudomuzicii contemporane, in masura in care sunt supusi cei care au crescut fara nici o educatie muzicala. O buna educatie muzicala, dupa cuvintele staretilor de la manastirea Optina, curata sufletul si-l pregatesc pentru primirea impresiilor duhovnicesti.

Copilul deprins cu literatura buna, drama, poezia, care a simtit influenta ei asupra sufletului, care a primit o satisfactie autentica, nu va deveni un adept irational al televiziunii moderne si al romanelor ieftine, care pustiesc sufletul si il abat de la calea crestina.

Copilul care s-a invatat sa vada frumusetea picturii si sculpturii clasice, nu se ademeneste usor de pervertita arta contemporana, nu va fi atras de productiile dezgustatoare ale reclamei si cu atat mai mult ale pornografiei.

Copilul care stie cate ceva despre istoria lumii, si mai ales despre cea crestina, despre aceea cum au trait si au gandit oamenii, prin ce hatisuri au trecut indepartandu-se de Dumnezeu si poruncile Lui, si ce viata minunata si demna au dus atunci cand I-au fost credinciosi Lui, va putea judeca corect despre viata si filozofia timpului nostru si nu-i va urma orbeste pe "invatatorii" veacului acestuia.

Una din problemele care stau astazi in fata instruirii scolare consta in faptul ca copiilor nu li se mai cultiva simtul istoriei. Acesta este un lucru periculos si fatal - a-l lipsi pe copil de memoria istorica. Aceasta inseamna ca el devine lipsit de posibilitatea de a lua pilda de la oamenii care au trait in trecut. Dar istoria, in esenta, se repeta continuu. Atunci cand dumneavoastra observati aceasta doriti sa aflati cum isi rezolvau oamenii problemele lor, ce s-a intamplat cu cei care s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu si cu cei care isi schimbau viata lor, oferindu-ne noua o pilda stralucita.

Simtul istoriei e foarte important si el trebuie cultivat in copii. in general, un om care cunoaste bine cele mai bune roade ale culturii laice, care in Rusia aproape intotdeauna are un rasunet religios, crestin, capata mai multe posibilitati sa duca o viata ortodoxa laborioasa, decat cel care s-a convertit la Ortodoxie cunoscand doar cultura care este la moda astazi.

Anume de aceea in lupta noastra impotriva duhului lumii acesteia noi putem si trebuie sa folosim ceea ce poate sa ofere lumea mai bun, ca sa mergem mai departe de acest mai bun; tot ce este mai bun in lume, daca numai ne ajunge intelepciune ca sa vedem aceasta, indica spre Dumnezeu si Ortodoxie.

Despre cresterea copiilor


Amintind porunca Decalogului, care prevede respectul fata de parinti, Sfantul Apostol Pavel sfatuieste copiii sa asculte de parintii lor, dar si pe parinti sa nu "isi intarate la manie" copiii (Efes . 6,1-4) Sfatului acesta trebuie sa ii dam o mai mare atentie in epoca noastra. Conditiile de trai ale copiilor, cel putin in marile centre urbane, sunt deosebit de apasatoare pentru sanatatea lor psihica si spirituala, instrainarea de mediul natural si limitarea lor la spatiile asfixiante ale blocurilor, absenta linistii si a libertatii de miscare, atmosfera poluanta si ritmul angoasant al vietii, supraincarcarea scolara si depersonalizarea instruirii duc la surmenaj. Acesta provoaca la randul lui intense reactii psihice, care ajung sa ia forma revoltei. Mai mult, feluritele incitari si nenumaratele provocari si oferte de distractii de orice nivel calitativ, interventia de tip proxenet a mass-mediei si a reclamelor de tot felul fac lucrarea pedagogica a parintilor, ca si a tuturor celor responsabili de educarea copiilor, deosebit de problematica. In aceste conditii, lipsa discernamantului si a intelegerii din partea parintilor poate avea grave consecinte si poate duce la rezultate dezastruoase. De aceea sporirea atentiei, dar si a iubirii, in lucrarea de crestere a copiilor constituie o nevoie imperioasa." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis) "Copiii isi privesc parintii ca pe niste autoritati. Aceasta este folositor si necesar educatiei si maturizarii lor spirituale. La inceput, determinanta este pentru copil autoritatea mamei. Mai apoi conceptul de autoritate se asociaza in sufletul copilului cu persoana tatalui. Adevarata autoritate nu se exercita insa ca putere, ci ca adevar care convinge si calauzeste la libertate. Aceasta autoritate nu se intemeiaza pe asuprire si constrangere, ci pe iubire si slujire. Exercitarea ei ca putere opresiva da nastere unor stari negative, constientizate mai ales in epoca noastra. Indeosebi in societatea contemporana, care preseaza asupra copilului cu nesfarsite posibilitati si incitari, dialogul cu el in vederea abordarii corecte a lucrurilor este deosebit de imperativ. Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum de la sine inteles, ci sa isi aleaga propriul lui drum din multitudinea de posibilitati alternative ce i se ofera. De altfel acelasi lucru sunt chemati sa il faca si cei mari. si daca aceasta este dificil pentru cei mari, pentru cei mici este cu mult mai dificil. Dar pentru a fi ajutati si indrumati de parinti este nevoie de iubire si intelegere." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Cresterea copiilor depinde in principal de parinti. Odinioara exista si cercul mai larg al familiei patriarhale, care exercita si el asupra copiilor o influenta cu un mai intens caracter colectiv. Dar o data cu disparitia familiei patriarhale si predominarea celei nucleice, cresterea copiilor a ramas mai mult in mana parintilor. Desigur, o mare parte a lucrarii lor o preiau astazi factorii de specialitate ai societatii sau chiar si mass-media. Presa, radioul si mai ales televizorul si internetul intervin ca "profesori la domiciliu", cu o uriasa putere de influenta, si exercita o educatie care scapa controlului. in special televizorul functioneaza ca cea mai puternica scoala, care hraneste viata cotidiana a oamenilor de toate varstele cu informatii, distractii, arta si crearea unor modele de imitat, introducand si consacrand inselaciunea, violenta, crima si imoralitatea. Cu toate acestea, importanta prezentei si a modelului parintilor in cresterea si educarea copiilor ramane fundamentala si de neinlocuit. Raul este insa ca adesea parintii insisi isi neglijeaza aceasta lucrare a lor si o predau unor persoane iresponsabile sau chiar o incredinteaza mass-mediei. Acest lucru se intampla de obicei atunci cand, datorita exercitarii profesiei, mama este nevoita sa absenteze de acasa." (prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Indeosebi legatura armonioasa a parintilor constituie cea mai buna premisa pentru dezvoltarea morala si spirituala a copiilor. Din contra, lipsa armoniei in relatiile parintilor influenteaza negativ intreaga viata a copiilor." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"In vreme ce se vorbeste de nevoia educarii copiilor de catre parinti, se uita de nevoia autoeducarii parintilor, dar si a celor mai varstnici in general, in cadrul comuniunii lor cu copiii. Hristos ii cheama, precum stim, pe credinciosi sa se faca precum copiii, fiindca doar asa vor intra in imparatia lui Dumnezeu. Iar Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe credinciosi sa fie copii "cand e vorba de rautate", fara insa a-si imputina maturitatea mintii. Parintii au marele privilegiu de a trai impreuna cu copii lor si de a cunoaste, pastrandu-si totodata maturitatea varstei, caracterul de copil ai acestora. Adesea insa, mai ales in epoca noastra, parintii nu dedica timp suficient faptului de a trai ca niste copii impreuna cu copiii, ci mai degraba cheltuie si timpul copiilor in activitati intelectuale plicticoase, distrugand astfel varsta copilariei nevinovate." (Prof. Dr. Georgois Mantzaridis)

"Oamenii se nasc si cresc in general in familie. in mediul familial se manifesta pentru intaia data sociabilitatea omului, i se formeaza personalitatea si se pun bazele exercitarii caracterului social sau a comuniunii, care ii vor determina intr-un mod hotarator intreaga viata. Dupa cum tatal sau mama nu este in familie o unitate impersonala, tot asa nici copilul nu este in familie o unitate impersonala, ci o persoana concreta, unica si irepetabila. Are numele lui si este de neinlocuit in unicitatea lui. Cu ajutorul parintilor si al celorlalti membri ai mediului familial, copilul isi creeaza prima imagine despre lume si societate, isi formeaza religiozitatea sau conceptia lui despre lume, cultiva respectul sau dispretul fata de aproapele si dezvolta spiritul intrajutorarii sau individualismului. Familia care traieste crestineste se dovedeste un laborator al iubirii. in cadrul ei, fiecare isi gaseste in persoana celuilalt adevaratul sine, pe Hristos: sotul in persoana sotiei si reciproc, parintii in persoanele copiilor, copiii in persoanele parintilor, fratii in persoanele fratilor." (Prof. Dr. Georgios Mantzaridis)

"Scopul educatiei trebuie sa fie nu atat de a evita contactul cu raul, ceea ce e aproape imposibil, cat mai ales de a-l face pe copil sa lupte contra raului si sa-l invinga." (Prof. Anastasia Popescu)

Despre raul pe care il pot face parintii in formarea si educarea propriului copil


Încă de când este mic, să nu îi refuzati absolut nimic. Dati-i orice îsi doreste, orice cere, mai ales atunci când plânge. Astfel va creste si va crede că toti îi sunt datori cu toate si că are numai drepturi. • Când va începe să vorbească urât si să ocărască, voi să râdeti. Astfel îl veti face să înteleagă că este foarte "destept"! • Nu îi spuneti niciodată: "Aceasta este o faptă rea!" Asa spun numai cei cu conceptii învechite. Când mai târziu va creste si va întâlni greutătile vietii sau ceva rău i se va întâmpla, atunci va avea certitudinea că societatea este aceea care îl nedreptăteste. • Să adunati voi, ceea ce el aruncă încolo si încoace - cărti, haine, pantofi ...- Să nu îi spuneti niciodată: "Adună-le, pune-le la loc!" Astfel va crede că mama este roaba sa, si că pentru toate sunt responsabili ceilalti. • Lăsati-l să vadă orice (mai ales la televizor) si să citească de toate, fără să îl îndrumati niciodată. Copilul vostru este genial si stie să facă distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vastă! • Să nu îi dati nici un fel de educatie duhovnicească. Să vorbiti în bătaie de joc despre credintă, Biserică, preoti si despre toti aceia care îi urmează. Când copilul va creste, "va putea alege si singur". • Dati-i din belsug bani de cheltuială, ca nu cumva să se simtă mai prejos decât ceilalti copii si "ca să nu ducă lipsă, asa cum am dus noi". Când va creste mare, va fi sigur că valoarea unui om se judecă după câti bani are, indiferent de modul prin care ia dobândit. • Să nu îi spune-ti niciodată: "Fă asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar să îi provocati... anumite traume psihice! Atunci când va creste va crede că în viată trebuie numai să poruncesti si să nu asculti niciodată de nimeni. 49 • Să vă certati, să vă ocărâti, să vă jigniti unul pe celălalt în fata copiilor fără nici o rusine. (Nu vă îngrijorati, nu îi veti provoca astfel nici un fel de traumă psihică!). Mai târziu, când se va căsători, i se va părea normal să facă aceleasi lucruri. • Când va începe să cunoască plăcerile trupesti si să se afunde în plasa acestora, voi să vă faceti că nu observati. Să nu îi vorbiti, să nu îl îndrumati, să nu îl sfătuiti. Lăsati-l să se izbească singur de probleme, "de vreme ce asa este firesc". • Să îi luati întotdeauna apărarea fată de profesori sau vecini. Să nu credeti niciodată că "îngerasul vostru" poate să facă obrăznicii si fapte rele. Certati-vă cu aceia care vă atrag atentia în mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defăimători. • Când veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru că a furat bani sau a consumat droguri, strigati cu putere în fata tuturor că este un copil rău, un hot, că v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodată să îl faceti să înteleagă. Astfel, voi veti iesi basma curată, justificati în fata celorlalti.

22 de indemnuri pentru mame


Picking Daisies, 1905

1.Ascultarea este absolut necesara pentru buna randuiala a familiei.
2.Niciodata nu da o regula daca nu intentionezi ca ea sa fie ascultata intotdeauna.
3.Niciodata nu pedepsi copilul daca el nu a gresit in mod intentionat.
4.Nu te gandi niciodata ca un copil e prea mic ca sa fie ascultator.
5.Ai grija sa nu fii prea severa.
6.Pastreaza-ti autocontrolul.
7.Fa-ti datoria cu fermitate si in mod constant.Niciodata nu renunta la disciplinarea copiilor fiindca e dureros pentru sentimentele tale materne.
8.Nu vorbi despre copii in prezenta lor.
9.Nu fa spectacol din calitatile copiilor tai.
10.Nu iti dezamagi copiii.
11.Nu ii invinui in mod continuu.
12.Parintii trebuie sa ia educatia crestina a copiilor ca pe o indatorire personala.
13.Parintii sa fie un exemplu de traire crestina autentica.
14.Invata-i credinta intr-un mod placut.
15.Foloseste situatiile zilnice pentru a-i invata pe copii despre Hristos.
16.Roaga-te impreuna cu copiii,si invata-i sa se roage si singuri
17.Invata-ti copiii sa-si pastreze mintea curata.
18.Invata-ti copiii sa spuna adevarul.Pentru a evita minciuna nu pedepsi o greseala care a fost marturisita si regretata.
19.Invata-ti copiii sa fie iertatori.
20.Nu pedepsi copiii la manie.
21.Lauda si rasplateste purtarea buna(dar nu mitui).
22.Fii o mama politicoasa, blanda si vesela.

Influenta televizorului si a calculatorului asupra copiilor


Nu este nevoie de mari eforturi pentru a intinde mana si a da drumul la televizor. De ce insa face asta omul (adult sau copil) ? Iata ceea ce este important. Masinal, din obisnuinta ? Din lipsa de altceva ? Pentru a se "deconecta", a uita de sine inaintea ecranului ? Spre a crea un fundal pentru alte preocupari ?... Nu, aceste motive nu pot fi considerate de catre parinti ca intemeiate si trebuie respinse ferm, folosindu-se autoritatea parinteasca.

Dar nu exista oare emisiuni TV folositoare ? Nu exista emisiuni stiintifice care dezvolta intelectul, starnesc apetitul pentru cunoastere si gandire autonoma ?... Emisiunile de popularizare a stiintei, care se ocupa de istorie, de arta, de stiintele naturii, nu numai ca nu dauneaza adolescentului, ci ii aduc si un anumit folos. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la unele filme artistice si, desigur, la emisiunile religioase ortodoxe care au aparut in ultimii ani. Parintii trebuie doar sa selecteze aceste emisiuni, si sa Ie selecteze cu rigurozitate.

Astfel, intr-o familie ortodoxa, tatal deschide in seara zilei de duminica, impreuna cu fiica sa, programul TV pe saptamana urmatoare si, inarmandu-se cu o carioca, aleg impreuna emisiunile pe care le vor viziona. Daca ies prea multe, se face o selectie si mat stricta, avand ca baza o "limita" de timp determinata... Poate ca aceasta experienta li se potriveste si altora ?... Este foarte important ca televizorul sa fie deschis numai pentru a se viziona ceva anume, nu pentru a se pierde vremea in fata lui. Te uiti la ceva si inchizi imediat, fara a te lasa atras sa vizionezi si emisiunea urmatoare. Acesta este lucrul principal.

Parintii intelepti stiu sa puna si televizorul in slujba familiei. Pentru ei, el nu mai este "domnul Televizor", ci un umil ajutator. Imaginea vizuala este cea mai vie, cea care ramane cel mai usor in memorie. Limbajul vizual al artei cinematografice penetreaza pana in sufletul copilului. De aceea, este important ce se rosteste prin acest "limbaj".

Putem doar adauga ca interdictia parinteasca (daca cel mic vrea foarte mult sa vada o anumita emisiune, iar parintii stiu ca aceasta nu se cuvine defel) trebuie sa fie motivata fie si prin cele spuse despre televizor in cartea noastra. In orice caz, sarcina parintilor este sa explice intr-un mod accesibil copilului necajit ca nimic nu este pentru suflet lipsit de urmari si sa-l ajute a distinge ceea ce este rau de ceea ce este bun.

Nu trebuie sa fugim ingroziti nici de computer. Aici pot fi facute aceleasi recomandari ca si in privinta televizorului: limitarea stricta a timpului consacrat folosirii calculatorului si o atitudine judicioasa. In secolul computerizarii generale, cand computerele se afla chiar si in manastirile ortodoxe, a-l tine pe copil intr-o izolare artificiala fata de ele inseamna a complica pentru el viata "adulta" care ii sta in fata, studiile si, poate, activitatea profesionala. Oare merita sa-l retragem pe copil din scoala numai pentru ca acolo se deschide o clasa de informatica ?

Asadar, pentru ca el, avand acces la "masina inteligenta", sa nu se lase prins de patima jocurilor, au de jucat un rol si parintii, care sunt datori sa-i explice cu autoritate cum stau lucrurile: ca computerul nu este o jucarie, ci un instrument destinat activitatilor folositoare, si trebuie sa slujeasca la lucruri bune, nu spre vatamarea omului.

Acatiste

Acatiste speciale

Acatistul Maicii Domnului Vindecatoarea de cancer

Acatistul Maicii Domnului - la icoana sporirea mintii